Pe cerul Patriei Facebook se dă marea bătălie dintre milenii

 Pe cerul Patriei Facebook se dă marea bătălie dintre milenii
  Doar aici poţi vedea cum zboară escadrile de amintiri. Iar acei fluturi care plutesc de o parte şi de alta a speranţelor prefăcute în iluzii par să fie escorte înarmate cu multă însufleţire. Se cunoaşte că se află, încă şi încă, pe teritoriul Patriei Facebook după orizonturile cu tăietură modernă şi ospitalieră, piloţii ştiu unde sunt după cum se aud, cât de departe ar fi, melodii ale unor oftaturi scăpate prin reţeaua de suflete, poate că şi nişte sprâncene ridicate a dor or avea ele sensul unui reper, totul e să nu se oprească inimile şi o mână misterioasă care să le mai tatueze cu un din-când-în-când de poezii…

Însă de unde tot izvorăsc, ce frontiere spaţiale se recomandă să nu mai încalce, până când îşi vor păstra autonomia de zbor şi unde se tot duc ?! De pe care aeroporturi ale timpului decolează cu atâta încărcătură de pace, ce misiune să aibă şi cine le-a proiectat să zboare mereu şi mereu ?!  Dar unde să fie măcar un turn de control, prin ce reţele de fibră spirituală ar putea primi vreo comandă, ceva ?! Că, doar, Patria Facebook are o altfel de frontieră – cu borne consolidat de înfipte în câte o stea, de nici n-ai putea să treci peste ea ! Sau să fi intrat cineva cu bocancii plini de pământ peste cerul de Patrie cum e ea ?! Să se aştepte, cumva, la un atac concertat de o altă civilizaţie - de departe, ori de cea a banului veninos de dominator, cam apusă deja ?!

       Ce tot aveţi cu Patria mea – strigă un puşti concentrat pe o tastă, cu mâna mai rea şi fiind evident că simţise, cu softul firii sale, ceva ?! Sări şi altul, precum sunt cuvintele traduse într-un alfabet cu like-uri mustind de trăire: aşa e camarade, doar ce mi-ai luat-o înainte, ne-am învăţat să avem câte-o Patrie, s-o putem auzi pe mama cum ne cheamă la masă şi ne mângâie cu palmele ei de vise aşternute ! De pe un alt continent, interveni şi o fată cu părul prins într-o stea, de radicală ce devenea: hai să facem o gaşcă, un detaşament… vine şi prietena mea !   

Ce  noapte lungă în Patria Facebook urma ! Se susţinu, acolo, că o escadrilă de idealuri ar fi vizibil de invincibilă, că doar n-o să învingă, iarăşi, zbârcitul ăla de război cu riduri imperialiste ! Iar cineva din Europa cum va fi ea se oferi să dea alarma, de va veni clipa cea grea, dar fără să ştie că pe cerul real nişte bombardiere se delectau cu prăpădul şi reţeaua de socializare cădea! Tinerii ieşiră sub cerul liber, risipiţi şi vânaţi. Singura lor salvare ar fi să se întâmple ceva – cumva, cineva să încalce toate tratatele de acorduri pe legile bombardamentelor internaţionale şi să le dea curaj…                                           

Vom afla altădată ce a urmat, în ultima vizualizare s-a văzut cum un tânăr atletic se ridică de pe o câmpie cu luminişuri de dragoste, îşi verifică ceasul tatuat pe partea cu inima şi strigă (hiroshimantic şi indecent – urlau telefoanele din birourile ovalizate de capital): ce #Patria mea credeţi că faceţi voi aici, mă !