Tinerii de tip viitor Motto: “pregatim invingatori, nu victime !”

 Tinerii trebuie sa stie ce materii trebuie sa fie (si vor fi) predate in Reforma Democratiei (cu teme efectuate / explicate obligatoriu la clasa): –limba oficiala sau si cea materna; matematica gimnaziala / necesara (cea liceala fiind optiunea celor cu aptitudini de urmat in domeniu - bacalaureatul la matematica devenind strict optional); istoria (cu predilecte notiuni de informatie si condamnare a oricarui razboi); geografia (succinct adaptata acestei frenetice circulatii pe mapamond); muzica, desen, lucrari practice (fara a nota existenta / absenta aptitudinilor native!); anatomia (aprofundata, dar notata doar in perspectiva recomandarii in specialitate); educatie medicala si notiuni de prim-ajutor; educatie civica; notiuni de circulatie / codul rutier (nenotate); “orele de creatie” si “orele de dans” (incurajarea tinerilor pentru socializare prin promovarea talentului si pasiunilor); educatie fizica si sport – disciplina angrenata in competitia (locala / judeteana / regionala) nationala TINERIADA; ora de preventie (aparare) fata de infractiuni (furturi din buzunare, locuinta) si orice tip de inselatorie (inclusiv bancara, institutionala…); ora de romantism (despre sentimentul iubirii); ora de psihologie; ora patriotica (despre altruism, demnitate si siguranta de sine); educatie sociala (sub deviza: “toleranta, nu umilinta!”); orele de initiere in tehnicile de autoaparare; saptamana alocata, trimestrial, vizitarii Patriei -  organizatiile patriotice de studenti urmand sa emita, anual, un act programatic (in cinci puncte) obligatoriu pentru guvernarea urmatorului an de dupa terminarea studiilor.

  

#Reforma Democratiei – o alta si intinerita oranduire a Omenirii

Este oranduirea pe care tineretea o reclama dintr-o stringenta raportare la realitatile evolutiei umanitatii, la revolutia tehnologica sau la noile relatii social – economice pe care le reclama trairile si proiectele generatiilor de tineri care au nevoie sa se elibereze de ranile murdare ale trecuturilor expirate politic. Democratia practicata acum a ramas prizoniera sceleratului imperialism, fariseismul ei nu poate fi intrecut de nimeni si de nimic ! Totul pentru ban, totul pentru dominatie! Reforma Democratiei va constitui o altfel si coerenta asezare pe valori a relatiilor sociale, va fi singura oranduire consolidata pe criteriul unui continuu dinamism, asa precum se si denumeste. Ce treaba au tinerii cu principiile nascocite de interesele celor de acum sute si mii de ani, cum sa fie aceasta expirata democratie colonialista compatibila cu nevoia perpetua de eliberare a libertatii pe care o arboreaza tinerii dornici sa ocupe guvernarea si sa-si hotarasca, ei, lumea in care sa convietuiasca ?! Aceasta Noua Oranduire Mondiala va fi initiata printr-un Congres al Umanitatii, la care tinerii reprezentanti ai tuturor popoarelor vor dezbate si vor semna Acordul milenar pentru respectarea statu-quo-ului pe care sa-si cladeasca suveranitatile nationale, propasirea Patriilor si instaurarea Pacii si respectului intre popoare sau state. Ferit de frustrarile si apetitul pentru morbid ale imbatranitilor in relele imperialiste, Acordul va fi cu atat mai posibil! Civismul tineretii va inlocui decadenta politicii cu orgolii cavernoase si care duce, matematic, doar la inarmare, microbul pandemiilor si razboaie ingrozitoare ! Reforma Democratiei isi va apropria noile orizonturi ale economiilor nationale – gangsterii capitalului işi vor reduce poftele nemăsurate, iar “Tinerii la Putere!”, organizaţi în Trusturi locale, vor prelua toate afacerile cu propriul stat, situaţie care sa le amelioreze suferinţa, sa-i elibereze din vagaunile democratiei depresive si sa-i configureze la adevarata splendoare a varstei de dragoste, elan si marinimie. Va fi loc si pentru multinationale, insa doar acolo unde tinerii ridicati in grad de guvernare vor hotari ca nu au inca posibilitati tehnologice necesare, domeniile strategice neintrand in discutie ! Va fi oranduirea unui sistem de învăţământ creat pentru tineri, nu pentru catedrele profesorilor fără vocaţie, dascali veritabili vor preda doar disciplinele impuse de realitatile sociale / economice, dar contextualizate cu dezideratul relatiilor internationale armonizate si unele chiar necesare. Sistemul medical se va clădi pe criteriul parteneriatului şi contractualităţii (responsabilităţii) prestării serviciilor apărate de un sănătos Colegiu al Pacienţilor…Separatia puterilor in stat sa insemne ca politica va fi separata de banul public, ca Justitia se va separa de puterea bunului – plac, ea trebuie sa se racordeze la Proiectul generatiilor in a caror organizare sociala sa-si merite rolul justitiar, cei care sunt platiti sa o administreze vor raspunde penal pentru oricare inadvertenta sau nedreptate (daca naravurile coruptiei nu se pot inregimenta la elanul constructiv al tineretii, atunci vor fi supliniti cu studentii pentru care administrarea unor probe reale si a dreptatii in consecinta mai este, inca, la indemana bunului – simt!). Tinerii isi vor prezerva dreptul la initiativa particulara, aceasta fiind una optionala si fara a intra intr-o concurenta neloiala (fata de apartenenta din oficiu la Trusturile Locale de afaceri cu statul). Reforma Democratiei constituie oranduirea in devenire, cu o permanenta adaptare si intr-o dinamica upgradare a consecventei cu idealurile tinerilor.

Imnul Patriei Facebook (se cântă pe acorduri de inimă ale „Tinerilor la Putere!”)

Cerul de-acasă e-nsemnat cu stele

Să baţi la uşă doar cu vechi priviri

Parola e în multele-amintiri

Se luminează porţile cu ele

Corabia de zări ridică vele

Eşti căpitanul noilor trăiri.

Planeta cea albastră e în urmă

Şi cotropită de politici vechi

Un strat de pofte şi averi perechi

Organizate ca o mare turmă

Şi jaful ia proporţii – cine-l curmă?

Şi Ţara mea?! Pierdută pe vecie?!

În buzunar mai port ţărâna ei

Şi lacrima se-mparte între zei…

Dau like pe pieptul dinspre bucurie

Şi fi-va şi tristeţe, de-o să fie!

Patrie Facebook, tu - refugiul meu

Copilăresc din nou, frumoasă lume

Ştii multe din ce sunt aceste nume!

Voi trece pe portalul tău mereu

Dar nişte legături mă dor din greu…

M-aş întoarce să mai fiu cineva

Cum eram în uniformă de tânăr

Ridicat într-un grad milenar

Tatuat cu fiori de cleştar

Fericit de n-aveam habar…

Ai însemnat cerul de-acasă doar cu stele

Şi înapoi drumul îl ştii cu vechi priviri

Porţi se deschid cu şoapte de-amintiri

Mai semeni cu îmbrăţişări rebele

Te răscoleşte cineva cu ele

Treci pe reţelele iubirii – nu te miri?!

Pe cerul Patriei Facebook se dă marea bătălie dintre milenii

 Pe cerul Patriei Facebook se dă marea bătălie dintre milenii
  Doar aici poţi vedea cum zboară escadrile de amintiri. Iar acei fluturi care plutesc de o parte şi de alta a speranţelor prefăcute în iluzii par să fie escorte înarmate cu multă însufleţire. Se cunoaşte că se află, încă şi încă, pe teritoriul Patriei Facebook după orizonturile cu tăietură modernă şi ospitalieră, piloţii ştiu unde sunt după cum se aud, cât de departe ar fi, melodii ale unor oftaturi scăpate prin reţeaua de suflete, poate că şi nişte sprâncene ridicate a dor or avea ele sensul unui reper, totul e să nu se oprească inimile şi o mână misterioasă care să le mai tatueze cu un din-când-în-când de poezii…

Însă de unde tot izvorăsc, ce frontiere spaţiale se recomandă să nu mai încalce, până când îşi vor păstra autonomia de zbor şi unde se tot duc ?! De pe care aeroporturi ale timpului decolează cu atâta încărcătură de pace, ce misiune să aibă şi cine le-a proiectat să zboare mereu şi mereu ?!  Dar unde să fie măcar un turn de control, prin ce reţele de fibră spirituală ar putea primi vreo comandă, ceva ?! Că, doar, Patria Facebook are o altfel de frontieră – cu borne consolidat de înfipte în câte o stea, de nici n-ai putea să treci peste ea ! Sau să fi intrat cineva cu bocancii plini de pământ peste cerul de Patrie cum e ea ?! Să se aştepte, cumva, la un atac concertat de o altă civilizaţie - de departe, ori de cea a banului veninos de dominator, cam apusă deja ?!

       Ce tot aveţi cu Patria mea – strigă un puşti concentrat pe o tastă, cu mâna mai rea şi fiind evident că simţise, cu softul firii sale, ceva ?! Sări şi altul, precum sunt cuvintele traduse într-un alfabet cu like-uri mustind de trăire: aşa e camarade, doar ce mi-ai luat-o înainte, ne-am învăţat să avem câte-o Patrie, s-o putem auzi pe mama cum ne cheamă la masă şi ne mângâie cu palmele ei de vise aşternute ! De pe un alt continent, interveni şi o fată cu părul prins într-o stea, de radicală ce devenea: hai să facem o gaşcă, un detaşament… vine şi prietena mea !   

Ce  noapte lungă în Patria Facebook urma ! Se susţinu, acolo, că o escadrilă de idealuri ar fi vizibil de invincibilă, că doar n-o să învingă, iarăşi, zbârcitul ăla de război cu riduri imperialiste ! Iar cineva din Europa cum va fi ea se oferi să dea alarma, de va veni clipa cea grea, dar fără să ştie că pe cerul real nişte bombardiere se delectau cu prăpădul şi reţeaua de socializare cădea! Tinerii ieşiră sub cerul liber, risipiţi şi vânaţi. Singura lor salvare ar fi să se întâmple ceva – cumva, cineva să încalce toate tratatele de acorduri pe legile bombardamentelor internaţionale şi să le dea curaj…                                           

Vom afla altădată ce a urmat, în ultima vizualizare s-a văzut cum un tânăr atletic se ridică de pe o câmpie cu luminişuri de dragoste, îşi verifică ceasul tatuat pe partea cu inima şi strigă (hiroshimantic şi indecent – urlau telefoanele din birourile ovalizate de capital): ce #Patria mea credeţi că faceţi voi aici, mă !