Liberte’e, egalite’e, fraternite’e, elles expire’e!

E mult de la Revolutia franceza care a statuat, in opinia istoriei, aceste principii a caror perenitate ramane, dealtfel, circumscrisa constiintei umanitatii. Dar cu cat sange au fost si aceste lozinci ghilotinate, ce farame de libertate, cate nimicuri de egalitate si cu ce fel de fraternitate rasista au fost “primenite” generatiile ingropate in transeele trecerii prin secole ! Tinerii de azi nu mai declama, nu mai cer si nu mai vor libertate, ei constientizeaza ca, in fapt si in drept, s-au nascut liberi… Armadele tinerilor nu cred in umilitoarea egalitate oferita de protipendada puterii, ci se multumesc sa ramana egali cu ei insisi…Tinerii frumosi si niciodata liberi detin fraternitatea nativa de a se salva, cumva, din chingile de otel ale democratiei care fraternizeaza si ea – cu ei, numai pentru a-i impovora cu austeritatea care urmeaza jafului la guvernare… Tacerea tinerilor striga o alta deviza, una modern de rascolitoare: “Eliberare, echitate, demnitate!”. Fraternizeaza cu dreptul de a lupta pentru a fi liberi asa cum le place sa creada ca trebuie, vor fi egali doar daca isi recuceresc statul, doar daca isi duc la indeplinire idealul Reformei democratiei, atunci cand vor prelua guvernarea Patriilor Unite in Europa. Sa observam cum si-au construit o frontiera prin care se despart de politica jefuirii, de logoreea lozincarda si icnetele meschine care arunca in aer Europa si pacea globala, modul grav si demn in care rabda atatea nedreptati, tot haosul care ii inconjoara si trag in jugul de viitor al copiilor! 

Democratia a esuat din tot trecutul ei murdar, generatiile in putere detin un destin fulminant: sa reconstruiasca o Lume pentru ceilalti ce vin…