(Ultima șansă la un îndreptățit protest: arborați-vă steagul Libertății în bernă!)
Țintite fiind drepturile individuale ciopârțite până la esența de Credință a izvorârii lor - acea ubicuitate imanentă sinelui, omul părând că urmează să fie selecționat până la decerebrarea într-o ființă inferioară. Diversitatea credinței s-a constituit ca un circuit în natură al unei asemenea rețele de aspirații către înalturi de Creație. Fiindcă doar dacă mai rămâne spiritul ancorat în ceva, poți și să acoperi, cu pași de viață, fiecare clipă cu care vremurile curg neapărat de exact prin clepsidra ființării fiecăruia. Libertatea este hrană a spiritului caracteristic (din ce știm!) doar Omenirii. Coerciția normativă a civilizației îi are ca subiecți pe mintenoșii libertinismului, dar prin raportare la cel care simte și trăiește în libertate mai că devine caducă! Și Credința ridică privirea inimii, credința o și coboară pe tainicele trepte de rugi ale scării bucuriei smerite, ea reprezintă singurul motor care nu are nevoie de realimentare / recondiționare telurică. Nu te uita cu mândrie suficientă în sus - asta nu înseamnă să crezi! A crede și a cerceta neapărat și cu inima rămâne religia creației picurate întregii Umanități. Pe aceste artere indextructibile căpătăm imunitate în fața împlântării horror a fricii în a cărei pârloagă se cultivă tot felul de mutații ale urii, intoleranței și cruzimii, care să facă imposibilă asocierea creativă în statalități de credință a națiunilor de legitimă apărare, fiind, însă, atât de profitabile pentru ateii nu doar simpli atei, ci monstruos de organizați în scopul autoproclamării direct-dumnezei. A iubi și a tolera înseamnă a crede înalt; a desconsidera / urî / înfricoșa sunt tenebrele în care unii chiar decad să și creadă. Să se aleagă grâul de neghină, doar că mai îndrăznim să credem și că, probabil, doar cumva așa de frumos ar fi de plăcut să se vadă, de acolo – de Sus, imaginea multicolor luminată în varietatea de Patrii-Mamă și de bună-cuviință a fiecărui popor lucrător pe ogoarele de pe care să se cațăre, spre universalitate, și iedera rugătoare a Credinței Natale. De nenumărate, prea multe și îngrozitoare ori a fost decimată omenirea cu tinerețea promițătoare a dăinuirii ei, cu tot! Sub focul de ardere încrucișată a urii din dominație, cu ura de religiozitate etnică. În marea aventură pe Pământ, omenirea e oricum supusă examenelor de a trece prin jungla fricilor de tot felul cotidian, de invidia și ura mai mult ori mai puțin netrecătoare, de acele inevitabile, parcă, nedreptățiri sociale și inter-umane, dar și să se ferească de simptomul criminal al bolii congenitale. Nemaivorbind de adevărate industrii infracțional constituite sub statutul noii discrimări, cu măsura ei șantajist – profitoare între anumitele crime de nedreptățire economică și exterminare psihică în masă (Medicii sunt obligați la damoclesiene apucături procedurale de veterinari insensibili, deși majoritatea lor nu poate uita că, de fapt, trebuie să trateze chiar oameni, nu doar organe; că virușii fac și ei parte din natura vieții; că sunt vaccinuri ajutătoare și ele reprezintă rezultatele cercetărilor efectuate de cei dedicați științei despre natură; dar că nu există o știință a vieții, sau o viață științifică; neexistând o despărțire mai cruntă ca dezamăgirea tăcută pentru totdeauna; și că toți chiar putem să alegem apropierea cu fidelitate a concordiei sociale față de cumsecădenia marilor modești cercetători și practicieni ai inclusivei spiritualități medicale; fiindcă numai ei știu rețeta modului primordial de fabricație a unui adevărat vaccin-elixir: cel anti-frica tot pe atât de naturală, dealtfel; așa să se știe: #Respect!). Numai o gaură nesătul de neagră și înarmată până-n dinții cu avangardă a pălăvrăgelii lozincard – amenințătoare se poate organiza într-un așa grup de autorat al acestui Horrorcaust al Omenirii. Patriile au fost prefăcute în lagăre de testare a rezilienței la înjosire și privind redresarea într-o trans-omenire finală.
Continentele s-au tehnologizat până la punctele-terminus de circulație forțată spre edificiile de democrație ATI a crematoriilor ghimpate guvernamental (prin trasoare de ultimatumuri ale unui înalt comandament medical mondial), acolo unde aparținătorii să respecte distanțarea încolonată pentru a ridica trupurile pe care să le recunoască din cenușa de incinerare covid a morții afișate pe certificatele demnității decedate și aruncate în îmbrăcăminte de ultimă morbiditate a sacilor livrați ca buștenii împinși pe tejghelele conteinerelor de prestare a serviciilor cu tarif nespălat din mână-în-mână... Să se scrie istoria tuturor acelor cumplite atrocități năpustite asupra popoarelor, comunităților sau și a rugăciunilor deconspirate chiar și în drepturile de adâncuri individuale mărinimos asigurate în cimitire! Și să fie reamintite (da!) la orele de cultivare a istoriei care să nu-și mai propage demența trans-omenirii paralele cu dorul după libertatea de a respira viața așa precum te-ai și născut și unde sau cum alegi s-o trăiești! Fie mărturisită Istoria de mărturie a dezumanizării între popoare și rase, privind etnicitatea religiozității și etniile religioase, natura cosmică a libertății pervertite în libertate arbitrar administrată / livrată, drepturile înnăscute în pofida cezarismului celor plăsmuite din (ne)legiuiri otrăvitoare, între liberul arbitru de bun-simț al vieții și viețuirea amputării aripilor tot mai încătușate... Altfel și ca dintotdeauna, cei pașnici și neajutorați vor fi nimiciți: de la aborigenii australieni – la americanii nativi; trecând prin Europa, Africa, Asia, Orientul Mijlociu (dar nu doar tot pe atât de mijlociu-bombardat) și câte alte locuri și vremuri (tragerea pe roată a răstignirii drepturilor românilor de a hori și visa, măcar, libertatea, sau exterminarea înfometată după sîngele înăbușirii Răscoalei 1907 a țăranilor, ori ura de familie supusă pogromului credinței brâncovenilor); amintindu-ne asasinarea în masă asupra poporului armean și, mai ales, Holocaustul evreilor cu îngrozitorul vârf Auschwitz de lance a progromurilor mondializate astfel (și în vremea fatidică a cărora poți crede că nici măcar spiritul de sacrificiu asumat al unui Horea, Avram Iancu sau Tudor Vladimirescu nu și-ar fi putut face auzit, măcar, răsunetul de măreție a jertfei îndârjite într-o redută de apărare memorabilă a conaționalilor). Neputând omite tenebroasa ură de clasă internațională a masacrării Romanovilor Rusiei Țariste, sau șenilele de ștrangulare eliberată peste efervescența studențimii insidios încurajate și abandonate în masă pe Piața Tiananmen. Iar războaiele, înlănțuirea asasinatelor animalice, oh, războaiele mondiale...ce semnătură oribilă de ADN a sălbăticiei umane care s-a abătut (ca o ură urlată definitiv) peste Hiroshima și Nagasaki pulverizate în scrum! Numai că, între timp, exterminarea societății umane s-a perfecționat, cele mai îngrozitoare cătușe spre moarte fiind cele puse chiar aspirațiilor de libertate împroșcate cu o executare (directă sau prin ricoșeu colateral) a milioanelor de tineri cuprinși de o curată emulație a revoluțiilor de-a gata de anticomunist împușcate, sau dezîmprimăvarate neapărat arabic, a cuțitelor ascuțite de-a lungul și de-a latul Africii, a revoltelor pentru ieșirea ori mânărirea spre reintrare în sclavie a popoarelor din America Latină și nu numai! Peste tot și de când se știe ceva, numai nemuritoare războaie de exterminare a tinereții prefăcute în carne de tun pe linia holocaust a nebuniei de dominație satisfăcută numai dacă-și și infiltra scursura însângerării până în adăposturile de disperare a copiilor și femeilor din spatele fronturilor nesătul de croite pe moarte. Reîntinerire a libertății care nu știe altceva decât o mirabilă răsărire cu care să se aștearnă, fie și doar firavă, pe lume, fiind mereu întărâtat preschimbată în valuta colonială a livrării în cirezi de libertăți mânate în off-shor-uri miliardare... Ce Lume desfigurată! De aici, se lasă noaptea definitivă peste cei care încă mai sunt și urmează să fie colateral de încolonați spre pustiirea îndrăznelii de a visa eliberarea care să le repornească bătăile cordului libertății. Oamenii sunt vânați cu o precizie cu care numai poftele genocidar de organizate se infiltrează prin înaintemergătoare copite troiane ale dominației în numele sfintei obezități a democrației necontorizate. Peste privirile ridicate în sus se așterne o descumpănire mortuară – să extermeni din ură de semeni e ultimul obligatoriu hal de agonie legalizată pe teritoriile manifestărilor senil-democratizate. Stringența #ReformeiDemocrației (înseși) pe fondul de esență a căreia tinerețea (mai ales) visează să renască viața pe Terra devine chiar și ea, din păcate și pe zi ce trece, tot mai anacronică. Biciuiți spre punctul de apogeu al sufocării perfide, trebuie să ne salvăm de interminabilul Horrorcaust al Umanității, alegând – până la mijirea vreunor fire de zare umană – arborarea steagului libertății în bernă a oricărui viitor înnăscut și pentru care se militează pe acest sărman blog... S-a făcut prea târziu pentru #ReformaDemocrației, e vremea Creației într-o adevărată #Înviere a ei!
Horrorcaustul Omenirii vizează o perversă asasinare colectivă a credinței în marea resursă de frumusețe naturală a devenirii Lumii de pe cea de-a treia și cea mai căprioară planetă de la Soare, o barbarizată profanare mintoasă a credinței refugiate în zăcămintele individuale și instaurarea TransOmenirii care să defileze cu atmosfera de surle și trâmbițe ale unei cumplite intoleranțe zădărâte din mândrie psihotică. (Am întâlnit niște copii și am înțeles mărinimia pentru care vă rog: chiar dacă voi, nevaccinații temători de vaccin, ați fost hăituiți cu o desconsiderare de moarte, vă implorăm să nu răspundeți cu aceeași monedă a răutății într-o contra-partida de a înfige teama în subconștientul imunității celor vaccinați de frica bolii mediatizate și propovăduiți adeverirea adevărului vegherii cerești că vaccinurile sunt pe atât de în regulă, pe cât sunt și de inutile, perversitatea administrării lor constând în cu totul altceva - precum de exact bănuiți; fiind cu toții în aceeași barcă a corect-democrației încrucișat canibalizate, trebuind doar să ne salvăm; așa că opriți tocmai voi nelegiuirea înfricoșării oamenilor!).
De aceea și de undeva-bumerang, dar și fiindcă-ți ridici privirea, simți cum se pogoară un mesaj pe care doar credința măcelărită (chiar dacă sau poate tocmai pentru că „nu cere despăgubiri”) îl și poate descifra: „Ridică-ți rugi de aspirații lansate cu privirea către Cer, omule; și iartă; până la o vindecare de turmă!”.
