Nici n-a început bine sau să se fi încheiat cumva examenul de bacalaureat,
că visurile unor adolescenți s-au și sfârșit tragic! Spre ce alte examene vor
fi plecat, când doar acesta putea fi unul cu adevărat?! Măi, copii ce ați fost,
l-ați fi trecut oricum și cu brio, imperial ați fi trecut prin mlaștina
instituției prin care se reprezintă! Fiindcă instituția BAC-ului se combină cu
meditațiile inoculării interesate a temerilor aducătoare de profit (nu vorbesc
de cele prestate și dintr-un cald sentiment de sprijin și dorință de bine), cu
măsura disproporționată în privilegii gratuite sau, dimpotrivă, desconsiderări
dușmănoase. Și chiar dacă abia cele din urmă dor... Urmează să vină
rezultatele, mai bune – mai rele. Niciunul nu va însemna un eșec. De aceea,
bucurați-vă din toată inima pentru reușitele voastre! Dar găsiți cuvintele și
privirile mângâierii celor mai triști ca voi! Pentru că, adolescenți dragi, nu
trebuie să vă despărțiți de notele voastre oricare ar fi acelea, mari genii și
oameni determinanți au fost niște autodidacți grozavi! Așa că trebuie să trăiți
mai departe, fie și pentru a-i da un like
lui Mihai – cel căruia nu i-a păsat de aritmeticul 4 înveșnicit, ajungând,
apoi, direct Eminescu! Tineri mai năzdrăvani, încercați să nu-i răniți pe
camarazii cu care norocul n-a fost încă atât de generos. Instaurați între voi
nobila empatie, izgoniți desconsiderările reciproce, eliminați bășcalia
colegială și vindecați-ne pe toți de boala asta endemică! Sprijiniți-vă în
numele tinereții temerare – aflați că tocmai de asta vă purtați cu umeri
semeți! Felicitați-vă întotdeauna când vă veți surprinde că n-ați uitat...să vă
imaginați cum ar fi fost dacă...!
Clipă-de-clipă și cu gânduri vizitatoare,
faceți apelul și aveți de grijă să rămâneți în formație întreagă! Viața se
călătorește cel mai frumos în coloana ei intactă: umăr la umăr, inimă lângă
inimă. Tastați rapid numărul unic de inimă prin care să vă sesizați dacă
pasul vreunuia dintre voi nu mai bate așa de puternic precum știți că se auzea...Mai
urmează și alte examene, vor fi anotimpuri mereu și pentru a vă căuta
totdeauna, cât de departe v-ați nimeri de fericiți. Nu pleacă nimeni- nicăieri,
da?! Apărați-vă viața cu ghearele și cu dinții speranțelor! Nu contează nimic
mai mult de atât, doar că e super să și reușești! Dar asta se întâmplă ca-n
viață: pe rând, cu rândul și de-a rândul – niște încercări mai complexe ca
orice examen! Treceți-le, e simplu! Și de-ai #Patriei ce sunteți de tineri! Îi
spunem tinereții, așa – într-o doară, dar să-i spunem că #BacalaureatulVieții are natura seriozității
lui de a se băga în seamă cât de târziu, astfel că ia mai lăsați-l de bac
repezit, oricum îi vine timpul să fie obligatoriu de trecut!
Numai că sunt și
alte lucruri de care singuri trebuie să vă feriți: iată că aveți voie, dar și dreptul, să și
urâți, dar numai pedala de accelerare a circulației pe șoselele în ale căror
margini au rămas numai tragice însemnări ale atâtor iubiri. Accelerați doar
pedala succedării iubirilor înseninate astfel, fiindcă fiece despărțire prefigurează orizonturile alteia,
de cuprins! Oricum, stați pe recepție, nici nu se știe când trebuie să ne
întâlnim neapărat. Până atunci, înarmați-vă cu indextructibile valori regăsite
în malurile salvatoare ale iubirii, nicidecum în largul valurilor de risipire a
ei! Cățărați-vă numai și numai pe câte-o catedrală a inimii și realizați
fotografii selfie cu tatuajele
gândurilor de aspirații! Pliviți definitiv violența care se târăște, parșiv de
șerpește, între trupurile voastre princiare! Fiți buni ca o civilizație pe care
s-o instituiți tuturor! Avem încredere că ați și înțeles (că și pe noi ne
doare) și una aprioric de totală în voi! Doar aveți o Patrie de iubit, cei
triști și fără de părinți nu pot rămâne încă o dată orfani. Luați putere unul
de la altul, treceți Rubiconul oricăror cumpene - pentru a ținti în luminișuri
de dragoste, cine și ce să vă poată opri?!
