Asta chiar că e natural și fără subversivitatea
profiturilor induse în lanțul de tragedii ale reacțiilor adverse! Așa că, virus
de profesie, probabil că ești astfel precum toate ce vin mai și trec, dar cel
mai bine e să pleci cât de curând! Poate c-am și înțeles de ce-ai fi apărut
exact acum, neomițând că erai, cum s-ar zice, chiar în noi...Ei spun că te-ai
fi format dintr-un neobrăzat strigăt la cerul Umanității, o mult prea
nerecunoscătoare invocare a lui (devreme ce oamenii dețineau atâtea locuri de
sclavie remunerată din greu), de-aia trebuia să fie, cu virusul, sfârtecate
temeliile unor asemenea impertinente trebuințe purtătoare de pandemii ale
aspirațiilor! Și, pe cale de consecință, te-or fi prefăcut în această mutație a
democratismului de scop scelerat, în laboratoarele lui de mondializare expirată.
Configurându-te ca pe un organism al morții administrate de o clasă politică
înhăitată cu abjecția nepăsării și a individualismului ridicate la rangul unei
contagiuni non-profit de sponsorizate. Multinaționalizarea a prelevat,
aleatoriu, câteva molecule de tragedie umană și le-a combinat cu ezoteria
preinfectată a elitismului de gardă înarmată cu zgărzi, rezultând ceva ce
nicicând nu le-ar fi trecut prin tărtăcuțele conturilor neoliberal de obeze: un
monstru asmuțit de atâta inconștiență și insensibilitate la parcă
prea-înveșnicitul statut (social, economic, politic) al castelor devoratoare...Deși
e posibil ca tu, virusule de profesie, să fii o apariție inofensiv de naturală
și de care, întreg la capul democrației - cum se prezumă a fi, ai putea să te
protejezi, pregătindu-ți, din timp, viața cu adevărurile ei neîntrecut de
armonizate statal. Dar cât poate rămâne și ea, natura, de răbdătoare, când de
la firul ierbii de răsărire a ei se tot aud vaiere și gemete sugrumate încă de
pe căile de respirație a fiecărui cetățean onest (și nu numai!) – asta în vreme
ce bocancii capitalismului totalitar de înspăimântător calcă pe cadavrele
profanate cu mânjeala de rating televizat al intestinului guvernator. De aceea
ne-am gândit noi să jurăm ca într-un cor de rugă a Omenirii și să pleci!
