Scrisoare întredeschisă cumva!

 Motto: „Nu contează cât de lung e drumul, ci contează cum nu te oprești!”

Dragi copii, prinți adolescentini, tineri maiestuoși, suflete neînfricate – adăpostiți în palmele vieților voastre câte o buburuză de timp și veți înțelege cum de niciodată nu poți rămâne prea-trist! Și dacă cerurile gândurilor devin uneori mohorâte, luați-vă din tolba avântului câte un tril din zâmbetele voastre care pot dilua orice mască a vremurilor politizate imund!

Ca să mai puteți respira cu întreg pieptul deprins să trăiască imponderabilitatea bucuriei de a zbura cu aripile de siguranță a unor ancore înrădăcinate prin trupurile de reîntregire a minții - cu inima. Chemați-vă toate fricile cu care vă jucați pe acest Pământ și veți vedea cât de frumos călăuzitoare sunt ele – pe lângă grobianismul insidios al celor ieșite din mințile pandemiei! Pe astea, crescute cu drojdia scopurilor, să le alungați! 

                                    Dar așa ceva se face cu bățul privirilor de o naivitate imperială cum doar voi mai sunteți înarmați, cu alura prezenței voastre inexpugnabile, în baricadele camaraderiei ridicate împotriva asaltului care v-a surprins cu o știință nebună, obligându-vă să vă retrageți din câmpii, văi și munți, din străzi și bulevarde pe care mai copilăreau și orașele patriei, de pe malurile apelor lângă care vă întindeați setea de libertate la soare, din băncile școlilor sau amfitreatelor unde ați început să vă mirați cum de vi se maltratează aceste cele mai contradictoriu de frumoase amintiri viitoare și de care vă e un dor atât de încă netrăit! De ce v-au acoperit chipurile care ne luminau, pe toți, în candela anilor mereu?! Care ne invadau la fiece chemare din septembrii de toamnă, retrezind la viață sate, orașe, cu oameni și natură cu tot, reamintindu-ne ce pustie ar fi o lume întruchipată într-o vacanță de vară a voastră, întrucâtva!     

                                                                                               Nu uitați că nimeni și nimic nu vă poate lovi atât de decisiv încât să nu se mai audă arcușul vibrărilor voastre alunecând pe viorile vremurilor...Numai că este pentru prima oară, din istoria Omenirii, când se încearcă una dintre acele aproape inexplicabile monstruozități, una la care s-au dedat transfuzații cu profit al capitalului scelerat din toți rărunchii răutății în care au prefăcut democrația: „copiii și tinerii doar transmit virusul și-și vor omorî părinții și bunicii!!!?”, sau (ca într-o ideologie apoteotică): „iată că și copiii și tinerii mor!” Așa-ceva! Oh...dar nu! Hai să nu ne despărțim de stolul alături de care să înfiripăm firul frumos și limpede curgător al unei democrații cum se cuvine de upgradate! Și să le spunem acelor făcături politice expirate precum de adevărat și e că tocmai tinerețea ne stă de strajă tuturor, apărându-ne pe cele mai recente frontiere de naștere care să-și întindă teritoriul înviorat de mărinimia ce va domni, de-a pururi, peste respingătoarele uragane decrepit de născocite. Tinerii constituie avangarda crucișătoare în miezul cleios al oricăror învolburări sălbăticite, doar lângă umărul lor mai poate fi Omenirea salvată in integrum și pe atât de mai departe! Mi se pare că măcar noi, nedreptățiți de o atâta împroșcare a drepturilor și libertăților surogate, trebuie să învățăm și iată de ce (pe o băncuță așezată în Cișmigiu, o fată la 21 de ani pe care credeam că-i pot povesti cu tot, cu  naștere, îmi spune așa): „generația noastră este interesată de ceea ce ați făcut voi și ne documentăm chiar și despre trecutul generațiilor îndepărtate, dar pe voi nu vă interesează ce credem, cum trăim sau visăm și ce vom deveni noi; doar spuneți „tinerii ăștia”!

Va trebui să spunem cu totul altceva și să adresăm clasei politice acest ultimatum: predați contractele democrației batjocoritoare prin care ne prefaceți în măști și ne furați ultimele borne de țară! Iar nouă, tuturor: frunțile sus, doar pe aceste creneluri se vor mai așeza anotimpurile, la rând!

#România Reeducată!

Motto: Cu COVID-ul tot `nainte / Să avem voturi mai multe!

Needucată de fără de măștile istoriei cum era, vremurile acelei Românii s-au dus apunând...Au răsărit zorii mascați ai Puterii proiectate într-o #Românie Multilateral Reeducată.

Justiția expiratei democrații devoratoare ne-a tot administrat dosarul penal cu probele ei indubitabil de fabricate prin înaltele-i tehnologii, ne-a fost impus un apărător permis din oficiul serviciului în slujba grupului de simbriași ai capitalului organizat în vederea săvârșirii dreptății sociale cu poleială de nezdruncinat, astfel că, după ce ne-au tot fost prelevate mostre din ADN-ul ăla de comunistoizi definitivi și expertizându-ni-se tot felul de posibile intenții subversive, s-a stabilit că suntem purtători de suflet ilegal și de tinerețe sfruntată, că am fi imposibil de înhămat altfel decât de fațada votului...nemaiavând, oricum, de niciunele prin subsol și pe sol – toate fiind în aer! Pe cale de consecință, am fost condamnați la o foarte mișto pedeapsă privativă de libertate democratic de individuală, dar dezlegată, din când în când i-o cădea și stăpânirii mai bine, la câte-un bal mascat, cu promisiunea că ni se va da drumul și la eliberarea în țarcul de va fi să mai fie național. Eliberarea prin...democrație e tot mai aproape! Dar bineînțeles că nu înțelegem ce se întâmplă (cum am putea, cine s-o spună)?! Însă uite cum stă treaba (chiar de-om vorbi singuri, în vânt): gata cu stupizeniile democrației voastre de apuși îmbogățiți - pentru proștii / săracii răsăriți către un liman spre care nu vor răzbi niciodată!

Ajunge, nebunilor! Sunt deja vreo două secole de când mințiți cu boturile speriat de umplute cu toată mierea Umanității, arătându-ne ce bogății de averi, orașe și state v-ați procurat și ornamentat cu sângele și sudoarea celor asasinați de orice bucată de speranță produsă cu brațele tot mai slăbite, dar care trebuie să tindă, de-a pururi, pe sensul acestei democrații („Vreți să ajungeți ca noi?!”). A fost amoral ca Democrația să fie propovăduită exact de cei mai nesătui dintre pământeni, iar acum, când se arată adevărul untdelemnic despre cât vă desconsiderații propriile popoare, pe oricare dintre cetățenii decăzuți și din drepturile animalelor cu ale căror legiferări vă fandoseați, oameni care, nemaimulțumindu-se cu firimiturile desfrânărilor voastre, devin obraznici de atâta foame și nedemocrați în comportamentul unor așa indivizi cu atâtea comorbidități amărâte, orișicât! Că am trăit blestemul unei democrații mințite se arată din felul cum agonizează toată lumea voastră obez de înavuțită...Că răsare adevărata democrație e mai limpede chiar și de câtă vreme am pierde pentru a pricepe și voi că dreptul la un viitor tot mai decent se execută, nu se discută cu ideologiile flecărelii care continuă să aibă îndrăzneala sacrilegiului de a-l numi  „drept la viață” permisă (la pachet cu libertatea gândului) doar de mărinimia democrației demiurgice (?)! Cum de paradoxal se vede și care sunt cei care tot îngrădesc, cu caraghioslâcul vizelor sau spațiul schengen-elit, vestita libertatea de circulație. Vi se va arăta, cât de curând, de câtă libertate de exprimare ne-ați vitregit fiindcă nu recităm osanale celor ce tocmai ne tâlhăresc și o fac prin atâta artă: așa că ne vom exprima și vă spunem că sunteți expirat de inumani; vom protesta de-adevăratelea și până vă veți educa să înțelegeți să păstrați „distanțarea fizică” direct propoțională cu nesimțirea de a ne fi siluit la o atâta „distanțare socială” de gulerașele voastre albite; că dreptul tinereții la educația voastră corupt de nerecunoscută (din cauze de politicianism, beizadelism, amantlâcism, clan-cumetrism, legebetism etc.) tocmai ce o întărește cu imbatabila învățare de minte să mai aștepte ceva de la altcineva, în afara de Patria ei! Fiindcă pentru această îmbălsămată formă de existență a democrației de rapacitate, Tinerețea reprezintă o cu totul altă Lume... 

Sunteți prea mici pentru a ne domina dreptul de a ne permite o imaginație liberă, una în care Creatorul e singurul care va instaura Democrația Dreptății și o va face exact la Judecata păcătoșilor care au mințit-o cu perversiunea propovăduirii ei în scopul înavuțirii lor și subjugării celorlalți... Băi, aceștia, democrația se trăiește - nu se pălăvrăgește! E în spiritul de a dăinui precum de frumos te chivernisești, democrația e un scop al sinelui, nu un scop în sine! Facem curat după proiectele voastre izmenite dintr-o democrație de cocote. Instituim #RomâniaEliberată!