#PatriaNatală nu se vinde (cu uitarea) niciodată!

Motto: Nu e zare mai frumoasă / cum e...când te-ntorci acasă!

  

Și nu se părăsește definitiv nici de-ai tot vrea! Poate c-ar trebui să le mai spună cineva și tinerilor ce taină poartă, încă din pridvor, casa părintească...și de ce nu se cuvine s-o înstrăinezi, nicicând. Este aforismul înțelepciunii de o cea mai copleșitoare chintesență a îngrijorării cu care părinții nu mai au alte puteri. Și ți-au spus ție, tinere, că orice valuri te vor lovi cu legănarea vremurilor, să ai locul tău de refugiu sub acoperișul de soare al Patriei de limbă povestită a nașterii tale, acolo (și numai acolo) unde să poți prinde aripi din nou! C-așa-i făcută ea, Patria natală, cu pridvor prea – străbun de înțelegătorul ei surâs stingherit câteodată...dar uite cu cât murmur de drept sclifosit al democrației sfruntate te-ai lăsat copilărește de alungat prin străini. Nevoit, poate, să încerci să mai uiți cine ești - de era să ajungi cum nici nu te bănuiai, neștiind că vei deveni însetat, cu adevărat, tot de acel strop de rămas-bun cum altul nu ți se va mai întipări în memoria sufletului! Fiindcă acolo, spre depărtările ce se purtau cu catifelatele mângâieri ale visării de-acasă, ai înțeles cât poate să doară atingerea lor exilată. Iar dacă nu poți reveni chiar acum, nu-i nimic, rămânem noi aici pentru a vă aștepta cu bucuria unui curând de poveste.

Doar se știe prea-bine că voi sunteți emigranții condamnați de nepăsarea democrației sordide, noi nemaiavând altceva decât visul de a imigra, cu toții, în Patria noastră eliberată la dor! Așa că n-are cum ști cineva mai adânc decât tine, tinere peregrin, dorul acela ajuns de nestins-înapoi către Țara ta! Dar știm că n-ai să recunoști asta prea curând. De ce?! Ai lotca ta de amintiri, lasă-le să alunece pe firul clipelor curgătoare și vei vedea cum de toate pâraiele nostalgiei se varsă numai în Mareele Iubirii de unde vii! Nu mă îndoiesc de felul în care te-ai îngrijit să-ți păstrezi tatuajul flotei de ambarcațiuni impregnate în odgonul de asigurare a inimii, pe oriunde-ar vâsli și ea. Să fii fericit pe oriunde de departe mai ești! Căci nimeni n-a mai fost așa de frumos dezarmat cum ești tu când te pornești să declari pace trecutului, doar-doar vom semna, împreună, Acordul pentru un viitor înnăscut...Te tot așteptăm să ne povestești, la lumina green-căscat a surâsului reîntâlnit, cum a fost în aventura în care ai pornit doar cu sufletul-bocceluță și în care ai chitit și tu niște scrisorele dinspre infinit!

Le vom da traducerea înțelesului de viitor după limba pământului de pe-aici. Și (dacă acceptați să facem un târg cavaleresc): noi promitem să primenim România cu tropotul visului vostru stăruitor, voi s-o colindați mângâind-o cu perechile zburdărilor în atâtea prietenii de altădat`!

Repatrie: eliberăm viitorul!

 

 Se lasă cerul într-o odihnă desăvârșită pe turlele gândurilor și se face de ziuă a stelelor înrourate cu câte-o dulce meteahnă de dor! Atâția oameni – în buchete de rădăcini, altădată – sunt legați în snopi de popoare mânate cu drepturile azvârlite cu hingherirea dintre staulul vaccinării și abatoarele ATI. De-acum se poate vedea, cu ochii definitivi, decadența civilizației cârpite din toată monstruozitatea democrației croite pe principiile perversiunii. Copii și femei, tineri și vârstnici au fost îngroziți cu un nemaiîntâlnit desant împânzit de mercenarii infestați de cruzime. Toate profesiile democrației fanfaronade ne-au cotropit cu felia de atmosferă lugubră și față de care doar spiritul silei de conservare a respirației te mai poate proteja de faimoșii ei corifei de-o seamă cu tainul pompat în vederea premeditării acestei discriminări umane pe criterii de inimă vie. Viitorul e ștrangulat sub pâcla groasă a unei homoprefăcătorii ca o pătură mocirlită peste pleoapele sufletelor frânte în acest ghetou de civilizație sulemenită de-ți vine să...verși potirul mâniei descălecate. Nobilele popoare au fost ciopârțite în asemenea rudimentare triburi global de migratoare pe rețelele conturilor de profit al miliardarilor dezumanizați de curele de orgolii adăpate cu sânge nevinovat-curgător, triburi venetice de tot felul oportunist al parvenirii...Marile Națiuni sunt ponegrite și luate, la rărit, cu sapa libidinoasă a drepturilor sau libertăților fix-individuale și asigurate cu ascuțișul la rând! N-ar mai fi circulat nimeni cu valiza burdușită de așa drepturi asortate la liberul arbitru al slugărniciei poleit de traduse în limba înstrăinării - dacă prin asta nu se viza reușita matematică a otrăvirii țărilor și virtuților socio-umane. Eu, unul, mă anunț (hodoronc-tronc și în eter) că, de azi, renunț la orice eventuală titulatură bezmetică de interes social sau financiar al oricăreia dintre profesiile orânduite în halul de-acum, declarându-mi, cu recunoștința involuntară spre Cer, doar o sperată calitate de om cu familie la Patria lui!

Aaa...dar ce e Patria?! Păi, exact ce e ea, nu trebuie noi s-avem neapărat vreun habar împăunat public, fiți siguri că o strejăriți cu propria viață unduită printre colinele-i duioase! Doar că...azi ni se poate părea ca un prea-năzdrăvan luminiș pe care-l formează desișurile milenarelor trăiri privilegiat de apărate, în sfârșit, împotriva defrișărilor smintit de dezrădăcinate, conivența aceea de a ne fi plăcut ca (de ex.) Măria-Sa Ursul Arthur să fi avut și el măcar încă o primăvară, cu alți fragi cum îi știa el de gustoși! Durându-ne rebeliunea că, organizați în ditamai statul democrației mafiote, n-am fost capabili să-i asigurăm măcar o moarte cum se și cuvenea (de cât mai târziu) frumuseții sale imperturbabile, felului maiestuos cu care prefera să-și petreacă zilele rezervat în adâncul unei păduri de două ori milenare și să se poarte retras în candoarea naivității lui de a nu fi știut că purtătorii princiarei grupe de sânge negru-criminal nu păstrează niciodată distanța spirituală a rânduielilor, înfigându-și glonțul mișelesc al Covidului. Cu care se trage și...în atâția și atâția oameni, dragule rege carpatin Arthur! Nici tu n-ai ucis niciodată, pe nimeni, dar nu te puteau momi cu lișteava lor de liberă circulație spre sclavie și moarte, așa că, mârșavi precum le stau și trofeele vieții țesute din nepăsare și ură, s-au infiltrat până aproape de libertatea ta de nestrămutat și te-au extras cu cruzimea made in occident...

Ți-a fost detronat trupul cu care întăreai ca o ancoră, de acolo, inima Țării și a fost batjocorit departe, deja! Dar ce insidioase minciuni cum că ai fi rămas aici (vor spune și că ai fi pierit de Covid) – n-au învățat nimic de la sufletul tău care doar el, da, știe a rămâne acasă și va crește printre alți și alți stejari milenari! Așa că iată ce-am înțeles noi chiar acum: regele Carpatin tot seamănă atât de mult și de curat cu Patria tinereții tale, oriunde de acasă vei fi! Îl vom repatria, măcar?!