“Asta nu mai e Patrie (evitam smerecheste a recunoaste ca, de
fapt, nu mai e un stat) – striga (si gandeste subversiv) un cor de protestatari
mai ONG-izati si care au atributia de a le da tonul celor cu adevarat
rataciti - nu vedeti ce ordonanta de
noapte s-a dat, ca vor sa scape de legile tehnocrate, mintind ca le fac
democrate si sa guverneze, pe mai departe, dandu-le prostilor alora salarii si
pensii taxate de la corporatistii care m-au angajat cu atata marinimie?! Stau
de veghe, mai nene, ce-mi pasa mie de cursul valutar si ca investitori nu mai
vin, am apucat un job de job (hmmm, chiar daca nu-i platit ca in partea ailalta
- de patrii cornute), ca tara s-o pravali (e vina lor si gata!), ca s-o si
injumatati (ce treaba am eu cu praful asta de-acasa!), daca mie mi-e bine o
s-ajung mult mai domn (precum sunt de destept), sa conduc eu ditamai afacerea
nationala cu capitalul asta care mi-a construit un trai de nici nu visam (cum
sa-l suparam pentru incultii aia care tipa ca nu-si pot creste copiii ce,
chipurile, ar cam urla de foame, pentru niste pensionari care nu produc
nimic?!) Jos - pana si pe copilul meu l-am educat in spiritul asta civic si
sa-si iubeasca doar asa Tara! Eeee, ca Ungaria, Cehia, Polonia…au alte
indeletniciri este numai pentru ca noi suntem mult mai brusc de desteptati,
poate ONG-istii de la ei or fi asa, noi nu!”
Acest mod de exprimare si de gandire a existat dintotdeauna
si va exista forever (cine se recunoaste astfel e, din pacate, un nimeni si un
nimic, dar promitem ca pruncii lor vor avea inca o Patrie serioasa!). Si la noi
- ca la nimenea! Ca o pandemie. Cu o suficienta care te ingrozeste. Cu o
sfidatoare nepasare de tot si de toate. Fara limite, pentru un ban-gramada
(desi prea putin pentru munca depusa corespondent celorlalte tari). Ce Tara, ce
viitor, praful sa se-aleaga daca nu conduc cei pe care ii vor aceia care ma
platesc! Nimeni nu-mi ia mie urletul ordonat contra ordonantei care…amnistiaza,
gratiaza si…TAXEAZAAAAA!
 |
| Patria ochita din satelit |
Establishment-ul continua sa impuna un mod fariseu al
democratiei: esti liber-liber de tot, in primul rand esti liber sa crapi, apoi
esti liber sa ai un noroc chior, esti liber si sa-i lingi clantele, cu
milogeala de a te primi pe dupa portile lui aurite, liber esti, mai ales,
daca-ti miroase urat acoperisul Patriei in care-ai crescut si, de bine-de rau,
te-ai format ca om cu nationalitate, cetatenie si rost pe lume, cel mai liber
esti atunci cand iti vinzi, cu o (bineinteles) democratica tradare, Patria –
acceptandu-se si farame din pacea si bunastarea cladite atata amar de vremuri,
insa cu adevarat liber devii, conform “normelor sale deontologice”, doar daca
ti s-a “cip-arit” fudulia aia cu izul desteptaciunii de a-ti fi rusine de
nasterea ta romaneasca, de amaratii de conationali care isi permit sa aiba alte
pareri – stricandu-ti planuirile servitutii pe care n-o mai poti constientiza, cand
s-a reusit sa fii programat ca un cyborg ! Ramane cum am vorbit: s-a dat drumul
la o diabolic de inversa lupta de clasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu