Imnul rebelilor (în Marea Memorie a lui Mihai cel Eminescu)

Porneam la drum, ca dintr-o primăvară... / Ne-ați prefăcut în vot și, risipiți, / Am îndurat cea mai jilavă gară, / dar maiestuoasă pentru-a înca oară, / aerodrom spre zări, să nu mai doară / spre ce se-mbarcă tineri terfeliți!

Mai bine visător, nu ideologist, / Singur mai degrabă, decât partidist; / Nici hăț-rezist, nici neo-marxist, / Mai frumos e rebel, decât...palavragist.

La modă e liber! Și nu paralel / cu ce mai înseamnă-al Patriei mister / Normal e să crească iubirea – n perechi / Nu ariditatea cu blestem de priveghi.

Mai bine naiv, nicidecum delator / Și tânăr de-a pururi, să nu fiu trădător! / Mai bine temerar, nu doar pandemist, / Empatic mai bine, decât prozelist.

       

Atâția ani pierduți din tinerețe! / Ca să vă-mbălsămați, capitalist... / Ce grotă finisată la vedere; / Ce haită, din nimicul tribalist!

Inteligent și curat, decât sec-sorosist, / Mai bine haimana, nu elitist- fripturist. / Să fie dreptate, nu corporatism; / Mai bine-n România, decât în Golanism.

Și mai bine să fie ce nici n-a mai fost: / o Țară „ca Lumea” de s-o știi pe de rost!

                                                          (adaptare după „Imnul golanilor”)

Noua actuală Ordine Mondială pare să fie Pandemismul. E cea mai amplă predică, una sfătos de mărinimoasă prin degetul de biciuire a obrazului cetățenesc și zădărâtă de la cotroceniul președintelui Pandemiei, până la lingăleala ultimului activist al i(lici)liberalismului guvernator, sau și al dezorânduirii opozante. Hai că, deși n-ați avut și n-aveți nicio treabă, noi nu doar că nu vă mai reținem, ba chiar...!