#PatriaNatală nu se vinde (cu uitarea) niciodată!

Motto: Nu e zare mai frumoasă / cum e...când te-ntorci acasă!

  

Și nu se părăsește definitiv nici de-ai tot vrea! Poate c-ar trebui să le mai spună cineva și tinerilor ce taină poartă, încă din pridvor, casa părintească...și de ce nu se cuvine s-o înstrăinezi, nicicând. Este aforismul înțelepciunii de o cea mai copleșitoare chintesență a îngrijorării cu care părinții nu mai au alte puteri. Și ți-au spus ție, tinere, că orice valuri te vor lovi cu legănarea vremurilor, să ai locul tău de refugiu sub acoperișul de soare al Patriei de limbă povestită a nașterii tale, acolo (și numai acolo) unde să poți prinde aripi din nou! C-așa-i făcută ea, Patria natală, cu pridvor prea – străbun de înțelegătorul ei surâs stingherit câteodată...dar uite cu cât murmur de drept sclifosit al democrației sfruntate te-ai lăsat copilărește de alungat prin străini. Nevoit, poate, să încerci să mai uiți cine ești - de era să ajungi cum nici nu te bănuiai, neștiind că vei deveni însetat, cu adevărat, tot de acel strop de rămas-bun cum altul nu ți se va mai întipări în memoria sufletului! Fiindcă acolo, spre depărtările ce se purtau cu catifelatele mângâieri ale visării de-acasă, ai înțeles cât poate să doară atingerea lor exilată. Iar dacă nu poți reveni chiar acum, nu-i nimic, rămânem noi aici pentru a vă aștepta cu bucuria unui curând de poveste.

Doar se știe prea-bine că voi sunteți emigranții condamnați de nepăsarea democrației sordide, noi nemaiavând altceva decât visul de a imigra, cu toții, în Patria noastră eliberată la dor! Așa că n-are cum ști cineva mai adânc decât tine, tinere peregrin, dorul acela ajuns de nestins-înapoi către Țara ta! Dar știm că n-ai să recunoști asta prea curând. De ce?! Ai lotca ta de amintiri, lasă-le să alunece pe firul clipelor curgătoare și vei vedea cum de toate pâraiele nostalgiei se varsă numai în Mareele Iubirii de unde vii! Nu mă îndoiesc de felul în care te-ai îngrijit să-ți păstrezi tatuajul flotei de ambarcațiuni impregnate în odgonul de asigurare a inimii, pe oriunde-ar vâsli și ea. Să fii fericit pe oriunde de departe mai ești! Căci nimeni n-a mai fost așa de frumos dezarmat cum ești tu când te pornești să declari pace trecutului, doar-doar vom semna, împreună, Acordul pentru un viitor înnăscut...Te tot așteptăm să ne povestești, la lumina green-căscat a surâsului reîntâlnit, cum a fost în aventura în care ai pornit doar cu sufletul-bocceluță și în care ai chitit și tu niște scrisorele dinspre infinit!

Le vom da traducerea înțelesului de viitor după limba pământului de pe-aici. Și (dacă acceptați să facem un târg cavaleresc): noi promitem să primenim România cu tropotul visului vostru stăruitor, voi s-o colindați mângâind-o cu perechile zburdărilor în atâtea prietenii de altădat`!