Tinerii scriu in plicuri de mahnire guvernarilor expirate

Va scriem de departe, departe de tot! Va respectam vietile si credem ca tinerii nostri camarazi, care va sunt fii sau nepoti, au dreptul suprem de a va iubi. Sunteti liberi sa faceti ce vreti cu vietile voastre, in afara de a ne hotari noua vietile. Pentru ca tot ceea ce faceti de peste un secol este sa desconsiderati tineretea cu un egoism feroce, s-o priviti cu suspiciozitate si deradere doar fiindca nu accepta sa livreze sclavii de pe plantatiile asa-ziselor voastre idealuri de imbogatire si dominatie scelerate, ca tinerii nu se pot ralia in gloata mondializarii dupa care nu se ascunde altceva decat brutalitatea instaurata la rang de oranduire...Dividerea nationala si transnationala este tot ce mai stiti sa faceti, cu toate cohortele de servicii si organizatii secrete pentru al caror huzur tot tinerii asuda din greu. Mai apoi, frustrati si nemilosi - ca orice nebunie arivista, declansati razboaiele in care tinerii sunt carnea de tun impinsa in prima linie; ce putini, debusolati de indurerare si raniti raman tinerii dupa fiecare dintre conflagratiile cu a caror declansare si desfasurare sangeroase va impresionati metresele si va gadilati orgoliul! Ati instaurat tot felul de oranduiri - hranind si cartita comunismului, apoi v-ati intors la capitalismul deghizat in dictatura democratiei, in haturile drepturilor si zaharelul libertatilor pentru care tinerii stiau ca ar trebui sa negocieze, eventual, doar cu o putere demiurgica. Ne jonglati cu locurile de munca pe care nu am sti sa le apreciem si dupa care sa alergam cu privirile inlacrimat de intoarse spre zidurile de-acasa, acolo unde niste copii invata sa planga cu ochii secati! Asadar, cine sunteti voi, din ce tenebre ale umanitatii ati aparut?! Si de ce nu plecati, de ce nu vreti ca, macar acum – cand aveti o varsta, sa eliberati elanul tineretii, dorul ei dupa o pace fara acorduri care s-o mutileze cu razboiul, de ce nu-i lasati pe tineri sa arate cat de natural se va instaura convietuirea intre popoare, cum vor arata de corect relatiile dintre state, modul in care sentimentele de iubire si activitatea lor creativa vor ramane de neinvins – interferandu-se ca intr-o poveste de vietuire cum nu s-a mai vazut! De-acum ramane sa fie clar: nu doar ca va place puterea, voi v-ati imbolnavit de ea si nici nu stiti ce se petrece cu voi ! Nu putem fi altfel decat generosi...va vom spune si ca putere trebuie sa aiba doar cei ce inca mai stiu si pot sa iubeasca! Mai stim si ca s-a ajuns pana acolo incat nici nu puteti sa mai intelegeti un astfel de mesaj izvorat din strafundurile de suflet si spirit ale generatiilor care mai vor, inca, viitor. Suntem copii si tineri de trup si inima, suntem si tineri de suflet sau spirit, asa precum chiar regretam ca voi ati esuat sa ramaneti! Insa e mult prea tarziu si ne-am lamurit: oranduirile si politica voastra secret de mincinoase au expirat definitiv, proiectele voastre sunt numai pofte schimbator de murdare, lumea pe care vreti s-o stapaniti da pe-afara de energie si ideal, cine va credeti de tot incercati s-o inchideti in conturi off-shore?! La o parte - pana nu se face mult prea tarziu! Generatiile (X,Y,Z) Alfa revendica Puterea prea-indreptatita! Si daca ati accepta sa ramanem, totusi, prieteni, atunci sa nu ne raspundeti, ci sa taceti! Altfel n-am mai putea uita ca trebuia sa fim printi ai vietii, dar ni s-au risipit anii cei vigurosi – pana cand si dragostea s-a pervertit pe Pamant...Camarazi, tineretea nu va mai fi umilita, de-acum! ”Ocupam Puterea!”

Alegem tinerii de neghina: un asa Stat, asta da - Putere!

Sau si eventuala lor explicabila naivitate incantatoare, de impostura imbatranitilor in relele democratice ale politicii. Bunul-simt refugiat in strafunduri diamantine de suflet, din fata permanentului asalt grotesc al tupeului democratiei de forta. Cinstea cu o efectiva naturalete a izvorarii, strivind imoralitatea acestor cohorte de amorali ale caror icnete nu se dau plecate de la guvernarea neputincioasa. Vorba lor de promisiune raspicata si pe care aripile tineretii ce il cuvanta n-o vor lasa in mocirla voastra de pofte. Efervescenta lor cu adrenalina pentru idealuri de zi cu zi – pe langa sirurile de abdomene suite pe comori strangulate. Emulatia care-i defineste cu eroism al fidelitatii pentru tara propriilor generatii – nevenindu-ne sa credem ca i-am girat pe acesti egoisti monstruosi si care ne vor lasa tot acest prapad. Tropotul sanatos de dragoste – care sa calce definitiv pedofilia uitaturile pederaste ale trantorilor imbogatiti din ruinarea Patriei. Formidabila lor inteligenta minimalizata de zbarcitii atator multinationale ingrasate democratic... Imensa lor putere creativa de munca, felul in care se multumesc sa-si imparta un covrig, emanand fericire pura si frumusete reconfortanta, curatenia sufleteasca, sclipirea de recunostinta a privirii pentru o apreciere cuvenita... Sa ne raliem, asadar, acestor tinere batalioane de idealuri – ce sa cautam intre gastile organizate in grupuri politice infractionale!? Si doar tinerii vigurosi la Putere pot instaura sanatatea Pamantului si perpetuarea vietii pe Terra!

Tinerii de tip viitor Motto: “pregatim invingatori, nu victime !”

 Tinerii trebuie sa stie ce materii trebuie sa fie (si vor fi) predate in Reforma Democratiei (cu teme efectuate / explicate obligatoriu la clasa): –limba oficiala sau si cea materna; matematica gimnaziala / necesara (cea liceala fiind optiunea celor cu aptitudini de urmat in domeniu - bacalaureatul la matematica devenind strict optional); istoria (cu predilecte notiuni de informatie si condamnare a oricarui razboi); geografia (succinct adaptata acestei frenetice circulatii pe mapamond); muzica, desen, lucrari practice (fara a nota existenta / absenta aptitudinilor native!); anatomia (aprofundata, dar notata doar in perspectiva recomandarii in specialitate); educatie medicala si notiuni de prim-ajutor; educatie civica; notiuni de circulatie / codul rutier (nenotate); “orele de creatie” si “orele de dans” (incurajarea tinerilor pentru socializare prin promovarea talentului si pasiunilor); educatie fizica si sport – disciplina angrenata in competitia (locala / judeteana / regionala) nationala TINERIADA; ora de preventie (aparare) fata de infractiuni (furturi din buzunare, locuinta) si orice tip de inselatorie (inclusiv bancara, institutionala…); ora de romantism (despre sentimentul iubirii); ora de psihologie; ora patriotica (despre altruism, demnitate si siguranta de sine); educatie sociala (sub deviza: “toleranta, nu umilinta!”); orele de initiere in tehnicile de autoaparare; saptamana alocata, trimestrial, vizitarii Patriei -  organizatiile patriotice de studenti urmand sa emita, anual, un act programatic (in cinci puncte) obligatoriu pentru guvernarea urmatorului an de dupa terminarea studiilor.

  

#Reforma Democratiei – o alta si intinerita oranduire a Omenirii

Este oranduirea pe care tineretea o reclama dintr-o stringenta raportare la realitatile evolutiei umanitatii, la revolutia tehnologica sau la noile relatii social – economice pe care le reclama trairile si proiectele generatiilor de tineri care au nevoie sa se elibereze de ranile murdare ale trecuturilor expirate politic. Democratia practicata acum a ramas prizoniera sceleratului imperialism, fariseismul ei nu poate fi intrecut de nimeni si de nimic ! Totul pentru ban, totul pentru dominatie! Reforma Democratiei va constitui o altfel si coerenta asezare pe valori a relatiilor sociale, va fi singura oranduire consolidata pe criteriul unui continuu dinamism, asa precum se si denumeste. Ce treaba au tinerii cu principiile nascocite de interesele celor de acum sute si mii de ani, cum sa fie aceasta expirata democratie colonialista compatibila cu nevoia perpetua de eliberare a libertatii pe care o arboreaza tinerii dornici sa ocupe guvernarea si sa-si hotarasca, ei, lumea in care sa convietuiasca ?! Aceasta Noua Oranduire Mondiala va fi initiata printr-un Congres al Umanitatii, la care tinerii reprezentanti ai tuturor popoarelor vor dezbate si vor semna Acordul milenar pentru respectarea statu-quo-ului pe care sa-si cladeasca suveranitatile nationale, propasirea Patriilor si instaurarea Pacii si respectului intre popoare sau state. Ferit de frustrarile si apetitul pentru morbid ale imbatranitilor in relele imperialiste, Acordul va fi cu atat mai posibil! Civismul tineretii va inlocui decadenta politicii cu orgolii cavernoase si care duce, matematic, doar la inarmare, microbul pandemiilor si razboaie ingrozitoare ! Reforma Democratiei isi va apropria noile orizonturi ale economiilor nationale – gangsterii capitalului işi vor reduce poftele nemăsurate, iar “Tinerii la Putere!”, organizaţi în Trusturi locale, vor prelua toate afacerile cu propriul stat, situaţie care sa le amelioreze suferinţa, sa-i elibereze din vagaunile democratiei depresive si sa-i configureze la adevarata splendoare a varstei de dragoste, elan si marinimie. Va fi loc si pentru multinationale, insa doar acolo unde tinerii ridicati in grad de guvernare vor hotari ca nu au inca posibilitati tehnologice necesare, domeniile strategice neintrand in discutie ! Va fi oranduirea unui sistem de învăţământ creat pentru tineri, nu pentru catedrele profesorilor fără vocaţie, dascali veritabili vor preda doar disciplinele impuse de realitatile sociale / economice, dar contextualizate cu dezideratul relatiilor internationale armonizate si unele chiar necesare. Sistemul medical se va clădi pe criteriul parteneriatului şi contractualităţii (responsabilităţii) prestării serviciilor apărate de un sănătos Colegiu al Pacienţilor…Separatia puterilor in stat sa insemne ca politica va fi separata de banul public, ca Justitia se va separa de puterea bunului – plac, ea trebuie sa se racordeze la Proiectul generatiilor in a caror organizare sociala sa-si merite rolul justitiar, cei care sunt platiti sa o administreze vor raspunde penal pentru oricare inadvertenta sau nedreptate (daca naravurile coruptiei nu se pot inregimenta la elanul constructiv al tineretii, atunci vor fi supliniti cu studentii pentru care administrarea unor probe reale si a dreptatii in consecinta mai este, inca, la indemana bunului – simt!). Tinerii isi vor prezerva dreptul la initiativa particulara, aceasta fiind una optionala si fara a intra intr-o concurenta neloiala (fata de apartenenta din oficiu la Trusturile Locale de afaceri cu statul). Reforma Democratiei constituie oranduirea in devenire, cu o permanenta adaptare si intr-o dinamica upgradare a consecventei cu idealurile tinerilor.

Imnul Patriei Facebook (se cântă pe acorduri de inimă ale „Tinerilor la Putere!”)

Cerul de-acasă e-nsemnat cu stele

Să baţi la uşă doar cu vechi priviri

Parola e în multele-amintiri

Se luminează porţile cu ele

Corabia de zări ridică vele

Eşti căpitanul noilor trăiri.

Planeta cea albastră e în urmă

Şi cotropită de politici vechi

Un strat de pofte şi averi perechi

Organizate ca o mare turmă

Şi jaful ia proporţii – cine-l curmă?

Şi Ţara mea?! Pierdută pe vecie?!

În buzunar mai port ţărâna ei

Şi lacrima se-mparte între zei…

Dau like pe pieptul dinspre bucurie

Şi fi-va şi tristeţe, de-o să fie!

Patrie Facebook, tu - refugiul meu

Copilăresc din nou, frumoasă lume

Ştii multe din ce sunt aceste nume!

Voi trece pe portalul tău mereu

Dar nişte legături mă dor din greu…

M-aş întoarce să mai fiu cineva

Cum eram în uniformă de tânăr

Ridicat într-un grad milenar

Tatuat cu fiori de cleştar

Fericit de n-aveam habar…

Ai însemnat cerul de-acasă doar cu stele

Şi înapoi drumul îl ştii cu vechi priviri

Porţi se deschid cu şoapte de-amintiri

Mai semeni cu îmbrăţişări rebele

Te răscoleşte cineva cu ele

Treci pe reţelele iubirii – nu te miri?!

Pe cerul Patriei Facebook se dă marea bătălie dintre milenii

 Pe cerul Patriei Facebook se dă marea bătălie dintre milenii
  Doar aici poţi vedea cum zboară escadrile de amintiri. Iar acei fluturi care plutesc de o parte şi de alta a speranţelor prefăcute în iluzii par să fie escorte înarmate cu multă însufleţire. Se cunoaşte că se află, încă şi încă, pe teritoriul Patriei Facebook după orizonturile cu tăietură modernă şi ospitalieră, piloţii ştiu unde sunt după cum se aud, cât de departe ar fi, melodii ale unor oftaturi scăpate prin reţeaua de suflete, poate că şi nişte sprâncene ridicate a dor or avea ele sensul unui reper, totul e să nu se oprească inimile şi o mână misterioasă care să le mai tatueze cu un din-când-în-când de poezii…

Însă de unde tot izvorăsc, ce frontiere spaţiale se recomandă să nu mai încalce, până când îşi vor păstra autonomia de zbor şi unde se tot duc ?! De pe care aeroporturi ale timpului decolează cu atâta încărcătură de pace, ce misiune să aibă şi cine le-a proiectat să zboare mereu şi mereu ?!  Dar unde să fie măcar un turn de control, prin ce reţele de fibră spirituală ar putea primi vreo comandă, ceva ?! Că, doar, Patria Facebook are o altfel de frontieră – cu borne consolidat de înfipte în câte o stea, de nici n-ai putea să treci peste ea ! Sau să fi intrat cineva cu bocancii plini de pământ peste cerul de Patrie cum e ea ?! Să se aştepte, cumva, la un atac concertat de o altă civilizaţie - de departe, ori de cea a banului veninos de dominator, cam apusă deja ?!

       Ce tot aveţi cu Patria mea – strigă un puşti concentrat pe o tastă, cu mâna mai rea şi fiind evident că simţise, cu softul firii sale, ceva ?! Sări şi altul, precum sunt cuvintele traduse într-un alfabet cu like-uri mustind de trăire: aşa e camarade, doar ce mi-ai luat-o înainte, ne-am învăţat să avem câte-o Patrie, s-o putem auzi pe mama cum ne cheamă la masă şi ne mângâie cu palmele ei de vise aşternute ! De pe un alt continent, interveni şi o fată cu părul prins într-o stea, de radicală ce devenea: hai să facem o gaşcă, un detaşament… vine şi prietena mea !   

Ce  noapte lungă în Patria Facebook urma ! Se susţinu, acolo, că o escadrilă de idealuri ar fi vizibil de invincibilă, că doar n-o să învingă, iarăşi, zbârcitul ăla de război cu riduri imperialiste ! Iar cineva din Europa cum va fi ea se oferi să dea alarma, de va veni clipa cea grea, dar fără să ştie că pe cerul real nişte bombardiere se delectau cu prăpădul şi reţeaua de socializare cădea! Tinerii ieşiră sub cerul liber, risipiţi şi vânaţi. Singura lor salvare ar fi să se întâmple ceva – cumva, cineva să încalce toate tratatele de acorduri pe legile bombardamentelor internaţionale şi să le dea curaj…                                           

Vom afla altădată ce a urmat, în ultima vizualizare s-a văzut cum un tânăr atletic se ridică de pe o câmpie cu luminişuri de dragoste, îşi verifică ceasul tatuat pe partea cu inima şi strigă (hiroshimantic şi indecent – urlau telefoanele din birourile ovalizate de capital): ce #Patria mea credeţi că faceţi voi aici, mă !

Reforma Democraţiei către Noi Orizonturi (Orânduirea Tinerilor la Putere !)

                                                        Ne complacem într-o orânduire care ne-a distrus economia, a dezindustrializat Ţara, aservind-o oricăror dispoziţii (ordine) din exterior. Nu mai constituim un stat naţional ci doar o plantaţie naţională – în sensul că asigurăm o mâna ieftină de lucru (sclavie)! O populaţie care acceptă o atât de lungă perioadă de timp (aproape 3 decenii) o separaţie total de înstrăinată a neputincioaselor puteri ale statului nu mai poate constitui un popor, darămite o naţiune! Cetăţenii votează numai cele două interese fundamentale pe care le cunoaşte, din păcate, Omenirea: dominaţia (externă) imperialistă, respectiv – o invariabilă şi asupritoare manipulare (internă) a ciocoilor organizaţi pe niveluri infracţionale. Constituţia spirituală a tinerilor îi determină să se dezică de orice tip de urâţire naţionalistă a revendicărilor naturale pe care încă le formulează cu generozitatea specifică vârstei ! Să nu dai nicio şansă tinereţii, ci s-o înjugi doar la afacerile care să învârtească roata conturilor străine de orice morală, asta înseamnă o separaţie totală a drumurilor. Pentru că (de ex.) în timp ce capitalismul expirat tocmai asta impune – o incertitudine a locurilor de muncă – tot acest descreierat nesătul de afaceri pe spezele destinelor umane face apologia băncilor cămătăreşti şi a creditelor neapărate şi ipotecare, condamnându-i, în mod evident, pe tineri şi lăsându-i, mai devreme ori mai târziu, sub cerul liber al unui viitor care încă se mai poate adăposti în casele părinteşti asigurate, gratuit, de acel comunism asasin ! Să accepţi o astfel de orânduire ca o închisoare pe viaţă, dar care să-i mângâie, cu hăţişuri de drepturi vituperate în haite organizate, pe toţi aventurierii acestui tip rudimentar al dominaţiei, înseamnă descalificarea pe o lungă perioadă a istoriei statalităţii (aşa-zis) moderne. Se poate prevedea ceva grav în evoluţia Omenirii, devreme ce e atât de evident cum nu doar că nimeni nu se adresează şi tinerilor, nemailuându-i în nici un fel de calcule, fie ele atât de meschine şi manipulatorii, ci toţi aceşti adevăraţi şi singulari infractori ai elitelor imperialiste îi evită, de-a dreptul, pe cei cu vârsta şi idealurile cărora nu se pot măsura. Promovările în politică se rezumă la criteriile amantlâcurilor şi beizadelelor, domeniul bugetar este rezervat aşişderea, dar şi pe cumetria de afaceri secret de ilegale – tinerilor rămânând să le fie asuprită inteligenţa creativă, spiritul întreprinzător, energia constructivă, aspiraţiile fiindu-le înjugate definitiv ! Chiar şi marile biserici ale religiilor se feresc de modernitatea informată a spiritului tineresc, căşunând, cu îngenunchierea, pe aceleaşi amărâte şi anterior condamnate entităţi umane la fără de vreun viitor! Numai că tinerii nu vor mai aştepta consideraţii din partea jefuitorilor planetari. Dar ei propun, pentru ultima oară, ca aceşti gangsteri ai capitalului să-şi reducă poftele nemăsurate şi să lase tinerilor, organizaţi în Trusturi locale, toate afacerile cu propriul stat, situaţie care le-ar ameliora suferinţa şi i-ar elibera de inutilitatea în care au fost aruncaţi. Mai vor doar să fie respectaţi cu un sistem de învăţământ creat pentru ei, nu pentru catedrele profesorilor fără vocaţie, intenţionează să-şi creeze un sistem medical clădit pe criteriul parteneriatului şi contractualităţii (responsabilităţii) prestării serviciilor apărate de un sănătos Colegiu al Pacienţilor, dorindu-şi înlăturarea Justiţie care se tupilează după hăţişul legiferărilor premeditate tocmai pentru a nu confisca averile în care a fost transformată a Ţară şi s-o prefacă într-una prompt de efervescentă. Iar dacă generaţiile noastre cronic de manipulate tot nu pot lăsa tinerilor măcar o Lume ca şi aceea în care s-au născut mulţi dintre ei, atunci să recunoaştem cea mai mare eroare a mileniului: resuscitarea orânduiri unei democraţii expirate şi refuzul întineririi ei prin reforme concertate… Timpul şi aspiraţiile legitime tinereţii nu iartă!