Tinerii… ca o Patrie în ilegalitate !

Avem o dureroasă senzaţie că se întâmplă ceva cu evoluţia vieţii sociale de azi. Şi nu-i vorba de încălziri globale şi efecte de seră, nici măcar de poziţionările de putere care se succed cu o neîncetată voluptate, nici faptul că nu ne putem elibera de clasa politică blindată în autovehiculul trădării de ţară, sau de mâhnirea că acestui capitalism care va pieri, până la urmă şi din păcate (totuşi), nu i poate înfrâna imperialismul scelerat pe care-l promulgă clipă-de-clipă şi cu o nepăsare înfricoşătoare…Aici e vorba despre tineri şi de modul cum sunt ei aruncaţi în marginile unei societăţi amorale. Cred că se observă cum, din vreme în vreme, nişte vajnici îmbătrâniţi în relele democraţiei prin care s-a năruit Ţara şi li s-au umflat lor conturile primesc ordinul de a răbufni cu valuri colective de ură împotriva tinerilor care, dealtfel, nici nu i-ar băga în seamă! După ce au instaurat acest tip feudal al democraţiei în care clasele conducătoare, guvernările, locurile de muncă bugetate şi afacerile sunt moştenite pe criteriul prostituării politice, aceşti îmbătrâniţi de atâtea revoluţii sângeroase nu mai au loc de tineri: că de „satanişti” ce sunt s-ar fi dus şi ei, Colectiv, să asculte muzică şi să se bucure după atâtea zile de amărăciune, umilinţă şi sclavie care li se oferă din plin ! Că satanismul li s-a amplificat cu ocazia UNTOLD, cum de-şi permit să râdă, să cânte şi să danseze când Ţara (nu-i aşa?!) e făcută praf şi uite ce pulbere de situaţii internaţionale se iţesc, încât nu mai poate fi sigură nici clasa asta politică de vreo guvernare la rând ! Aţi înţeles cum devin lucrurile dragi tineri?! NU, nu-i vorba de noaptea minţii, aici e cancerul invaziv al urii faţă de tinereţea pe care n-o pot cumpăra cu toţi banii hoţiilor, e disperarea că nu mai pot păcăli cum le mergea cu generaţiile care s-au tot băgat în seamă cu fudulia libertăţii de a-i îmbogăţi pe cei care-i minţeau, înfometându-şi copiii şi lăsându-i fără viitor…Secăturile astea sataniste ar face planuri politice şi fără de tineri, dar atunci cine să asude pentru ei şi care să mai fie satisfacţia dacă nu mai ai tineri să le dai ordine îmbătrânite, pe cine să umileşti zi-de-zi, clipă-de-clipă, în faţa cui să descinzi pe portiera parvenirii?! Le spunem, pe scurt, că tinerii îşi construiesc o adevărată Patrie, una nepieritor de legală – chiar dacă ura capitalului scelerat le-o condamnă la ilegalitate, că tinerii sunt singurii locuitori ai iubirii, că ei constituie chiar un instinct al vieţii…Şi nu ştim cum se face, dar probabil că tocmai această orânduire mai nedreaptă ca moartea le conferă astfel de configurări diamantine. Ce frumos de paradoxal au putut să crească în mlaştinile în care i-aţi împins cu rânjetul vostru demonic! Eu, unul, merg pe mâna tinerilor – până la capăt, atunci când ei îşi vor declara Puterea! Tânără prinţesă şi tinere prinţ, trăiţi şi faceţi-o precum vă este la îndemâna dorului de curând, rămâneţi într-o astfel de minunată îndreptăţire prin care să vă ocupaţi un acelaşi spaţiu, eliberat într-un altfel de timp!