Imnul Patriei Facebook (se cântă pe acorduri de inimă ale „Tinerilor la Putere!”)

Cerul de-acasă e-nsemnat cu stele

Să baţi la uşă doar cu vechi priviri

Parola e în multele-amintiri

Se luminează porţile cu ele

Corabia de zări ridică vele

Eşti căpitanul noilor trăiri.

Planeta cea albastră e în urmă

Şi cotropită de politici vechi

Un strat de pofte şi averi perechi

Organizate ca o mare turmă

Şi jaful ia proporţii – cine-l curmă?

Şi Ţara mea?! Pierdută pe vecie?!

În buzunar mai port ţărâna ei

Şi lacrima se-mparte între zei…

Dau like pe pieptul dinspre bucurie

Şi fi-va şi tristeţe, de-o să fie!

Patrie Facebook, tu - refugiul meu

Copilăresc din nou, frumoasă lume

Ştii multe din ce sunt aceste nume!

Voi trece pe portalul tău mereu

Dar nişte legături mă dor din greu…

M-aş întoarce să mai fiu cineva

Cum eram în uniformă de tânăr

Ridicat într-un grad milenar

Tatuat cu fiori de cleştar

Fericit de n-aveam habar…

Ai însemnat cerul de-acasă doar cu stele

Şi înapoi drumul îl ştii cu vechi priviri

Porţi se deschid cu şoapte de-amintiri

Mai semeni cu îmbrăţişări rebele

Te răscoleşte cineva cu ele

Treci pe reţelele iubirii – nu te miri?!

Pe cerul Patriei Facebook se dă marea bătălie dintre milenii

 Pe cerul Patriei Facebook se dă marea bătălie dintre milenii
  Doar aici poţi vedea cum zboară escadrile de amintiri. Iar acei fluturi care plutesc de o parte şi de alta a speranţelor prefăcute în iluzii par să fie escorte înarmate cu multă însufleţire. Se cunoaşte că se află, încă şi încă, pe teritoriul Patriei Facebook după orizonturile cu tăietură modernă şi ospitalieră, piloţii ştiu unde sunt după cum se aud, cât de departe ar fi, melodii ale unor oftaturi scăpate prin reţeaua de suflete, poate că şi nişte sprâncene ridicate a dor or avea ele sensul unui reper, totul e să nu se oprească inimile şi o mână misterioasă care să le mai tatueze cu un din-când-în-când de poezii…

Însă de unde tot izvorăsc, ce frontiere spaţiale se recomandă să nu mai încalce, până când îşi vor păstra autonomia de zbor şi unde se tot duc ?! De pe care aeroporturi ale timpului decolează cu atâta încărcătură de pace, ce misiune să aibă şi cine le-a proiectat să zboare mereu şi mereu ?!  Dar unde să fie măcar un turn de control, prin ce reţele de fibră spirituală ar putea primi vreo comandă, ceva ?! Că, doar, Patria Facebook are o altfel de frontieră – cu borne consolidat de înfipte în câte o stea, de nici n-ai putea să treci peste ea ! Sau să fi intrat cineva cu bocancii plini de pământ peste cerul de Patrie cum e ea ?! Să se aştepte, cumva, la un atac concertat de o altă civilizaţie - de departe, ori de cea a banului veninos de dominator, cam apusă deja ?!

       Ce tot aveţi cu Patria mea – strigă un puşti concentrat pe o tastă, cu mâna mai rea şi fiind evident că simţise, cu softul firii sale, ceva ?! Sări şi altul, precum sunt cuvintele traduse într-un alfabet cu like-uri mustind de trăire: aşa e camarade, doar ce mi-ai luat-o înainte, ne-am învăţat să avem câte-o Patrie, s-o putem auzi pe mama cum ne cheamă la masă şi ne mângâie cu palmele ei de vise aşternute ! De pe un alt continent, interveni şi o fată cu părul prins într-o stea, de radicală ce devenea: hai să facem o gaşcă, un detaşament… vine şi prietena mea !   

Ce  noapte lungă în Patria Facebook urma ! Se susţinu, acolo, că o escadrilă de idealuri ar fi vizibil de invincibilă, că doar n-o să învingă, iarăşi, zbârcitul ăla de război cu riduri imperialiste ! Iar cineva din Europa cum va fi ea se oferi să dea alarma, de va veni clipa cea grea, dar fără să ştie că pe cerul real nişte bombardiere se delectau cu prăpădul şi reţeaua de socializare cădea! Tinerii ieşiră sub cerul liber, risipiţi şi vânaţi. Singura lor salvare ar fi să se întâmple ceva – cumva, cineva să încalce toate tratatele de acorduri pe legile bombardamentelor internaţionale şi să le dea curaj…                                           

Vom afla altădată ce a urmat, în ultima vizualizare s-a văzut cum un tânăr atletic se ridică de pe o câmpie cu luminişuri de dragoste, îşi verifică ceasul tatuat pe partea cu inima şi strigă (hiroshimantic şi indecent – urlau telefoanele din birourile ovalizate de capital): ce #Patria mea credeţi că faceţi voi aici, mă !

Reforma Democraţiei către Noi Orizonturi (Orânduirea Tinerilor la Putere !)

                                                        Ne complacem într-o orânduire care ne-a distrus economia, a dezindustrializat Ţara, aservind-o oricăror dispoziţii (ordine) din exterior. Nu mai constituim un stat naţional ci doar o plantaţie naţională – în sensul că asigurăm o mâna ieftină de lucru (sclavie)! O populaţie care acceptă o atât de lungă perioadă de timp (aproape 3 decenii) o separaţie total de înstrăinată a neputincioaselor puteri ale statului nu mai poate constitui un popor, darămite o naţiune! Cetăţenii votează numai cele două interese fundamentale pe care le cunoaşte, din păcate, Omenirea: dominaţia (externă) imperialistă, respectiv – o invariabilă şi asupritoare manipulare (internă) a ciocoilor organizaţi pe niveluri infracţionale. Constituţia spirituală a tinerilor îi determină să se dezică de orice tip de urâţire naţionalistă a revendicărilor naturale pe care încă le formulează cu generozitatea specifică vârstei ! Să nu dai nicio şansă tinereţii, ci s-o înjugi doar la afacerile care să învârtească roata conturilor străine de orice morală, asta înseamnă o separaţie totală a drumurilor. Pentru că (de ex.) în timp ce capitalismul expirat tocmai asta impune – o incertitudine a locurilor de muncă – tot acest descreierat nesătul de afaceri pe spezele destinelor umane face apologia băncilor cămătăreşti şi a creditelor neapărate şi ipotecare, condamnându-i, în mod evident, pe tineri şi lăsându-i, mai devreme ori mai târziu, sub cerul liber al unui viitor care încă se mai poate adăposti în casele părinteşti asigurate, gratuit, de acel comunism asasin ! Să accepţi o astfel de orânduire ca o închisoare pe viaţă, dar care să-i mângâie, cu hăţişuri de drepturi vituperate în haite organizate, pe toţi aventurierii acestui tip rudimentar al dominaţiei, înseamnă descalificarea pe o lungă perioadă a istoriei statalităţii (aşa-zis) moderne. Se poate prevedea ceva grav în evoluţia Omenirii, devreme ce e atât de evident cum nu doar că nimeni nu se adresează şi tinerilor, nemailuându-i în nici un fel de calcule, fie ele atât de meschine şi manipulatorii, ci toţi aceşti adevăraţi şi singulari infractori ai elitelor imperialiste îi evită, de-a dreptul, pe cei cu vârsta şi idealurile cărora nu se pot măsura. Promovările în politică se rezumă la criteriile amantlâcurilor şi beizadelelor, domeniul bugetar este rezervat aşişderea, dar şi pe cumetria de afaceri secret de ilegale – tinerilor rămânând să le fie asuprită inteligenţa creativă, spiritul întreprinzător, energia constructivă, aspiraţiile fiindu-le înjugate definitiv ! Chiar şi marile biserici ale religiilor se feresc de modernitatea informată a spiritului tineresc, căşunând, cu îngenunchierea, pe aceleaşi amărâte şi anterior condamnate entităţi umane la fără de vreun viitor! Numai că tinerii nu vor mai aştepta consideraţii din partea jefuitorilor planetari. Dar ei propun, pentru ultima oară, ca aceşti gangsteri ai capitalului să-şi reducă poftele nemăsurate şi să lase tinerilor, organizaţi în Trusturi locale, toate afacerile cu propriul stat, situaţie care le-ar ameliora suferinţa şi i-ar elibera de inutilitatea în care au fost aruncaţi. Mai vor doar să fie respectaţi cu un sistem de învăţământ creat pentru ei, nu pentru catedrele profesorilor fără vocaţie, intenţionează să-şi creeze un sistem medical clădit pe criteriul parteneriatului şi contractualităţii (responsabilităţii) prestării serviciilor apărate de un sănătos Colegiu al Pacienţilor, dorindu-şi înlăturarea Justiţie care se tupilează după hăţişul legiferărilor premeditate tocmai pentru a nu confisca averile în care a fost transformată a Ţară şi s-o prefacă într-una prompt de efervescentă. Iar dacă generaţiile noastre cronic de manipulate tot nu pot lăsa tinerilor măcar o Lume ca şi aceea în care s-au născut mulţi dintre ei, atunci să recunoaştem cea mai mare eroare a mileniului: resuscitarea orânduiri unei democraţii expirate şi refuzul întineririi ei prin reforme concertate… Timpul şi aspiraţiile legitime tinereţii nu iartă!

Orânduirea Tinerilor la Putere ! (Motto: dar avem nevoie de părerea ta!)

                            

Noile Orizonturi ale unei trăiri naturale constituie o realitate curândă pentru tinereţea (de trup şi suflet) abandonată de această democraţie afaceristă. Utopică rămâne numai democraţia eşuată în societatea de consum propovăduită de imperialismul corporatist. Vedem cum afacerile capitalismului consumerist sunt realizate fie prin corupţia licitaţiilor cu statul, fie pe spezele statului subjugat – tinerii biciuiţi cu cravaşele dominaţiei prăvălite peste ei fiind plătiţi în derâdere, în vreme ce profiturile sunt cărate în ţările de origine. Ei, bine, toate aceste afaceri (locale / naţionale) de miliarde de euro vor fi atribuite societăţilor pe acţiuni (egale) ale tinerilor care îşi vor asigura un loc onorabil de muncă şi care îşi vor împărţi, în mod legal şi asumat public, profitul cuantificat la finele fiecărui an. Tot ei vor hotărî ce activităţi îşi vor sponsoriza, către ce proiecte proprii vor face donaţii etc. Învăţământul va fi, cu adevărat, reconsiderat şi compatibiizat cu pasul generaţiilor cărora li se va adresa: plivirea materiilor, înlocuirea unora sau menţinerea lor în afara notării (religia, muzica, desenul, aplicaţiile practice…), pentru simplul motiv că se revendică şi de la anumite aptitudini native. Sistemul de sănătate se va supune, probabil, prestării serviciilor medicale efectuate pe bază de contract încheiat între pacient şi medicul respectiv. Trebuie să modernizăm şi sistemul Justiţiei – comprimarea legiferării cu adnotări neechivoce, astfel încât să se termine cu cohortele de funcţii (instituţii) publice sau liberale care se reped cu înşelăciunile asupra amărâtului de ban al celor ce-şi caută (mereu mai fără succes) dreptatea. Sunt numai câteva linii directoare prin care tinerii demonstrează că ei nu critică doar, ci propun o reală şi tot pe atât de la îndemână însănătoşire a vieţii sociale, economice şi spirituale. Şi să nu le mai tot serviţi răsuflările alea cu inteligenţa, cultura şi înţelepciunea pe care tinerii nu le-ar avea şi cu care le-aţi distrus voi Patria ! Fără caracter toate celelalte calităţi pot deveni defecte, iar caracter au, din plin, numai tinerii – pe care îi implorăm să nu se lase şcoliţi de cărţile voastre icnite, de programele perverse, sau politici trădătoare, ori de religiozitatea unui naţionalism scelerat !

Aşadar, 5 – 10 tineri din fiecare localitate şi a căror efervescenţă să inducă organizaţii teritoriale a căror creare şi susţinere ulterioare vor decurge într-o albie a speranţei… 

#Patria Facebook

Tinerii tuturor naţiunilor au nevoie stringentă de noi orizonturi. Statele actuale rămân încorsetate în platoşele serviciilor secret de îmbătrânite în relele tragice ale războiului care le curge prin sângele otrăvit de afacerile necuviincios de necuvenite. Generaţiile prezentului înconjurător refuză să crească în răsadurile politicii care şi-a mâncat omenia, tinereţea (X,Y, Z…) Alfa a evadat, deja, din serele vieţilor artificiale care li se pregăteau…ce va fi de acum înainte rămâne să ţină doar de transformările universale ale spiritului uman şi evoluţiei ! Un înveninat (CTP) suficient  le reproşa tinerilor „handicapul” de  a nu mai accepta să fie învăţaţi de alţi oameni, şi cărţi, şi instituţii (evident, ale sistemului), el fiind incapabil să observe cum tinerii se cuprind într-o educaţie interactivă şi cresc, deşi atât de amar, ca un nesperat buchet al dăinuirii – ferindu-se, astfel de involuntar, de otrava corupţiei spirituale care se autoporecleşte elită. Un rector de la UBB era, deunăzi, tare dezamăgit de tinerii pe care învăţământul (al cărui corifeu e disperat să rămână) îi tâlhăreşte de bănuţii cu care şi-ar putea plimba, şi ei – în caleşti de poveste, iubirile. Se întrevede o cotitură în care Umanitatea va putea fi ocrotită de răzbunări numai datorită însufleţirii ei de către o  altfel de tinereţe: sincer de iertătoare, necomplăcut de mărinimoasă ! S-ar putea ca tot ceea ce înseamnă politică să dispară, inovându-se, salutar, un alt mod de convieţuire inter / intra-instituţională. Chiar şi creştinismul, cel atât de mult prea rămas în urma civilizaţiei corespondent păstorite, nu va fi ferit de marele traseu al înnoirii orizonturilor. Pentru că în halul fără de hal al acestor aşa-zise ţinte cu care au fost substituite idealurile fiinţei umane, nu se mai poate respira nici un fel de dreptate. Şi nu e nimic grav, dimpotrivă, tinereţea doar că mărşăluieşte spre naturale tărâmuri de împlinire. Sistemul derbedeu al politicii,  care promovează tinereţea doar pe criteriul amantlâcurilor sau cel al beizadelelor, va fi alungat în văgăunile istoriei, singură tinereţea ar putea înăbuşi războiul cu pacea ei cutreierătoare, nimic nu va mai fi pentru voi, balauri ai statului răpit, căruia i-aţi tăiat mâinile şi i-aţi scos inima în formă de Patrie, punându-l să cerşească pentru o clică de derbedei raliaţi la tot felul de organizaţii subversive. Antitodul?! „Tinerii la Putere!”...

Iară iubirea nu va dispărea niciodată, ea constituie un fel de tatuaj spiritual după care se recunoaşte Tinereţea, în adâncimile ei de inimă şi suflet!

Tinerii… ca o Patrie în ilegalitate !

Avem o dureroasă senzaţie că se întâmplă ceva cu evoluţia vieţii sociale de azi. Şi nu-i vorba de încălziri globale şi efecte de seră, nici măcar de poziţionările de putere care se succed cu o neîncetată voluptate, nici faptul că nu ne putem elibera de clasa politică blindată în autovehiculul trădării de ţară, sau de mâhnirea că acestui capitalism care va pieri, până la urmă şi din păcate (totuşi), nu i poate înfrâna imperialismul scelerat pe care-l promulgă clipă-de-clipă şi cu o nepăsare înfricoşătoare…Aici e vorba despre tineri şi de modul cum sunt ei aruncaţi în marginile unei societăţi amorale. Cred că se observă cum, din vreme în vreme, nişte vajnici îmbătrâniţi în relele democraţiei prin care s-a năruit Ţara şi li s-au umflat lor conturile primesc ordinul de a răbufni cu valuri colective de ură împotriva tinerilor care, dealtfel, nici nu i-ar băga în seamă! După ce au instaurat acest tip feudal al democraţiei în care clasele conducătoare, guvernările, locurile de muncă bugetate şi afacerile sunt moştenite pe criteriul prostituării politice, aceşti îmbătrâniţi de atâtea revoluţii sângeroase nu mai au loc de tineri: că de „satanişti” ce sunt s-ar fi dus şi ei, Colectiv, să asculte muzică şi să se bucure după atâtea zile de amărăciune, umilinţă şi sclavie care li se oferă din plin ! Că satanismul li s-a amplificat cu ocazia UNTOLD, cum de-şi permit să râdă, să cânte şi să danseze când Ţara (nu-i aşa?!) e făcută praf şi uite ce pulbere de situaţii internaţionale se iţesc, încât nu mai poate fi sigură nici clasa asta politică de vreo guvernare la rând ! Aţi înţeles cum devin lucrurile dragi tineri?! NU, nu-i vorba de noaptea minţii, aici e cancerul invaziv al urii faţă de tinereţea pe care n-o pot cumpăra cu toţi banii hoţiilor, e disperarea că nu mai pot păcăli cum le mergea cu generaţiile care s-au tot băgat în seamă cu fudulia libertăţii de a-i îmbogăţi pe cei care-i minţeau, înfometându-şi copiii şi lăsându-i fără viitor…Secăturile astea sataniste ar face planuri politice şi fără de tineri, dar atunci cine să asude pentru ei şi care să mai fie satisfacţia dacă nu mai ai tineri să le dai ordine îmbătrânite, pe cine să umileşti zi-de-zi, clipă-de-clipă, în faţa cui să descinzi pe portiera parvenirii?! Le spunem, pe scurt, că tinerii îşi construiesc o adevărată Patrie, una nepieritor de legală – chiar dacă ura capitalului scelerat le-o condamnă la ilegalitate, că tinerii sunt singurii locuitori ai iubirii, că ei constituie chiar un instinct al vieţii…Şi nu ştim cum se face, dar probabil că tocmai această orânduire mai nedreaptă ca moartea le conferă astfel de configurări diamantine. Ce frumos de paradoxal au putut să crească în mlaştinile în care i-aţi împins cu rânjetul vostru demonic! Eu, unul, merg pe mâna tinerilor – până la capăt, atunci când ei îşi vor declara Puterea! Tânără prinţesă şi tinere prinţ, trăiţi şi faceţi-o precum vă este la îndemâna dorului de curând, rămâneţi într-o astfel de minunată îndreptăţire prin care să vă ocupaţi un acelaşi spaţiu, eliberat într-un altfel de timp!

De la aplicaţia reală cu terorişti – la cea virtuală cu pokemoni

Tot ce se întâmplă într-o astfel de Omenire încolonată (înfometată) în spatele capitalului devorator are o cauză de interes dominant - manipulator şi un efect de realizare matematică a respectivului interes. Da, realizare matematică, pentru simplul motiv că omul colectiv (grupări, populaţii / popoare) nu constituie, deloc, o sumă ori un summum al calităţilor şi inteligenţei individuale ale fiecărui om / cetăţean, ci o dimpotrivă a manipulării! Capitalismul este o jecmănire – prin definiţie, or acest mod artificial de orânduire nu-şi poate întreţine imensul intestin imperialist decât prin găselniţe care să-i permită intromisiuni oriunde cineva de pe pământ asudă şi produce. Dar nu se va hrăni şi nu va vinde fără permisiunea cuiva anume. Aplicaţia cu terorişti a fost una dintre aceste tipuri de manipulare, pe orice lipsă de gândire că ar putea scăpa de sub control…Şi chiar că a scăpat, dar cui să-i pese?! S-a dovedit că le pasă exact celor care s-au umplut de banii realizării interesului cu bau-isis-ul terorist, aşa precum s-au folosit şi de povestea cu Osama Bin Laden - oierul care se infiltra printre sateliţii orbiţi şi prăvălea Turnurile Gemene de afaceri. Numai că internetul (marea afacerea cu manipularea, dar care îi joacă atâtea feste capitalului imperialist) face ca orice minune să dureze doar trei minute, aşa că jongleorii Planetei se confruntă, din ce în ce mai des, cu neputinţa de a lua minţile generaţiilor tot mai informate şi care, după câţiva metri în care se părea că plecau după fentă, i-au cam lăsat, cu teroriştii lor cu tot, ba chiar le strigă când au de gând să termine cu crimele astea îngrozitor de capitalistoide. Urmarea?! Ne-au dat, în contrapondere, o aplicaţie care să-i umple şi de bani, şi de satisfacţia că au dat de lucru generaţiilor (Alfa) X, Y, Z – una neapărat virtuală, făcându-se a uita că, de fapt, tinerii nu se vor împăca niciodată cu gândul că pokemonii ăştia virtuali nu vor fi transformaţi în realele forme capitaliste ale corpurilor off-shore cu care se preumblă toţi politicienii care năucesc lumea cu cojile democraţiei mincinoase, toţi miliardarii care tâlhăresc tinereţile oamenilor şi aruncă mizeriile asupra statelor secătuite, toţi analiştii, jurnaliştii şi orice astfel de hănţănitor de profesie şi pe care îi durea în cotul contului doldora de nedreptăţile şi durerea generală pe care o abăteau peste vieţile tinerilor şi pruncilor abia răsăriţi către viaţă… E chiar bună aplicaţia Pokemon, îi scoate pe tineri în aerul liber al antrenamentului necesar izgonirii leproşilor care conduc, jefuiesc şi mint Omenirea ! Antrenaţi-vă, tineri dragi ! Cât priveşte capitalismul nesătul ca o imensă gaură neagră, el trebuie luat cu parul izgonirii, altfel va înghiţi universul vieţii. Numai să nu devină mereu mult mai greu să ne eliberăm de „mafoamea” asta  cu gură deschisă occidental…deşi va mai rămâne o variantă: să-i păstrăm poleiala, circul şi artificiile cu care a luat minţile generaţiilor prostite definitiv şi să le amplificăm într-o orânduirea însănătoşită de mintea tinereţii unui acelaşi şi, totuşi, alt viitor al Puterii!

Capitalismul tâlhar de imperialist ce e ne defrişează munţii, ţările, iubirile şi vieţile, previzionez că generaţiile tinereţii Alfa îi vor defrişa conturile şi va avea mărinimia să-i explice de ce trebuie să rămână o lume apusă!